E o strâmtoare între inimi, suferă de tăceri şi iluzii,
Mai intense decât bătaia dezertorilor roşii
Din închisoarea cărnii,
E o strâmtoare între mine şi tine
În care strecurăm degete bolnave
Şi acceptăm trădări,
Noi, pruncii cu haine ridate
Şi palme tremurânde.
Zborurile, prea reci ca să rămână sus,
Drumurile, înguste, purtând ecou
De fântână,
Strâmtoare blestemată.


Suntem prunci de jeluit în cadre de lemn,
Mărşăluind în strâmtoarea dintre inimi,
Mai aproape de moarte.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor