Am frică pentru notorietate
Că-i sigur numai o capcană
Ce prinde totul, lasă rană
Pedeapsă de posteritate!

Motiv n-ar fi de-ngrijorare
De-ar fi valoarea absolută,
De n-ar nega frumosu’ o slută
Bolnavă de infatuare!

Am strania certă părere
Că lumea este-n ”pic” de ură;
Din merit face-o ”aventură”,
Din bine, bun, face durere!

Suntem o rasă-n interdicție
De-a promova valori umane...
E-o luptă acerbă pe ecrane,
Pe străzi, în ziare... Contradicție!

Paradoxal ne flagelăm
Într-o ambiție reciprocă;
Nisipul îl pretindem rocă,
De ură nu mai cugetăm!

E-o lume parcă fără craniu
Cu țel de-a se extermina
De ideal, de ființa sa...
Iubirea o tratează-n straniu!

Și-atunci visez să rămân mic,
Să nu exist cuvânt, povață,
Umil să-mi derulez din ață
În spectator către nimic...

Contemporan sunt cu uraniul
Mortal, ce-l stors de energie
Dar impotent scriu elegie...
Într-un final... Căci lumea-i straniul!
16.11.2010

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor