s-a spart timpul.
o clepsidră de sticlă,
aşezată
în vârful fulgerului,
a lovit aerul între două priviri
şi s-a împrăştiat care încotro;
nisip,
grăunciori de polen,
chipuri de zei,
peşti, mulţi peşti,
şi porumbei,
au luat locul stelelor
şi s-au risipit deasupra spaţiului,
invadându-l.

spaţiul nu mai e de mult
un covor alb
pe care să îţi aşezi tăcerea.

s-au amestecat atât de tare
între ele,
timpul, spaţiul,
că numai trupul femeii
le mai ştie de rost.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor