Sub lespezi de doruri
zac speranţele mele
înfăşate în giulgiuri de vise.
Noaptea plouă cu stele
peste gândurile fermecate de dorinţă,
însă eu mă scufund într-un ocean de tăcere
fiindcă uşa destinului a rămas închisă
din momentul despărţirii noastre.
Mi-am adăpostit zilele
în peştera sufletului întunecată şi rece
ca nu cumva lumina să-mi trezească regretele.
Nu mai aştept nimic.
Ai plecat cu cheia destinului,
dar nu plâng răpus de suferinţă,
ştiu că nu vei putea deschide cu ea altă uşă
pentru ca mereu îţi va aminti
de zilele în care îmi făceai promisiuni,
de zilele în care alergam desculţi prin iarbă
şi de nopţile în care ne ţineam în braţe
până la revărsatul zorilor.
Tu ai greşit, totuşi îmi este dor de tine,
însă nu am să te caut
şi nici nu vreau să te întorci la mine.

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Noiembrie 16, 2013 la 12:38pm

" îmi este dor de tine,
însă nu am să te caut
şi nici nu vreau să te întorci la mine." frumoasa poezi...si totusi in iubire mandria trebuie sa faca loc iertarii si luptei pana la capat....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor