O, vino Doamne, Ia-mă mai curând
Şi du-mă-acolo, sus, în cer la Tine,
Că viaţa ce o duc eu pe pământ
E mult prea grea şi dură pentru mine,

Sub pleoapa ce-Ţi lacrimă cu milă
Când mă încălzeşti, să uit durerea mea,
Păcatul lumii când plângi , umilă
Eu sub geana-Ţi, să gust suferinţa Ta

Când ochiul îţi va apăsa prea greu
Să mă plângi în rouă împărătească,
Plutească-n spuma mării trupul meu
Învăluit în lacrima-Ţi cerească

Cu seva din inima-mi crestată
Să îmi plătesc păcatul neachitat
În viaţa prin care-am trecut moartă,
Când de griji cuprinsă de Tine-am uitat

Din greu am muncit să fac de toate
Pentru cei dragi ai mei, să aibă ce vor,
Am strâns nopţi şi zile-averi deşarte
Caznele trecute, astăzi rău mă dor!

În mocirla vieţii, Sfinte Tată,
Am ucis iubirea ce mi-Ai dăruit,
Dur primesc la rându-mi ca răsplată
Umilinţe de la cei ce i-am iubit

Supusă, spre Tine-nalţ privirea
În lacrimi de sânge iertare îţi cer,
Vlăguită-mi caut mântuirea,
Implorând: Stăpâne, urcă-mă la cer!

Autor: Alexa Mirela Minutza

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor