-Buna ziua doamna, imi spuse omul. Sunt tatal lui  Ionut, elevul dumneavoastra, pe care il tineati mereu in brate.

- A... da, imi amintesc, mi-a rupt coloana vertebrala, se ingreunase imtr-un timp, dar ce era sa-i fac, era bolnavior...

- Nu doamna, era rasfatat. Cine v-a spus ca era bolnav? veni omul cu precizarea, dupa douazeci si cinci de ani.

- Unde lucrezi, domnule? Mai esti activ?

- Da,da, lucreaza si Ionut, e Directorul unei mari firme...

Asa, deci era rasfatat... sa pui mana acum sa imi cumperi trei flori de camp, altfel am sa tip in gura mare, cat, dar mai ales cum m-a excrocat fiul dumitale...Un hohot de ras s-a pravalit pe intreaga piata. M-a luat de mana, mi-a umplut bratele de flori si m-a invitat insistent la cununia celui ce se rasfatase candva in bratele mele.

Era fericita matusa sa isi aminteasca astfel de intamplari, care vorbeau de la sine despre munca, profesionalismul si implicarea  ei in ceea ce facuse ani buni.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 24, 2012 la 7:28pm

Frumos.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor