Ocean adânc de zbucium şi iubire,

Ţărm însorit e al femeii suflet,

Imensitate de plâns şi împlinire,

De bucurii şi uneori de vaiet.

Pe rug de doruri arde fremătând,

E flacăra ce viaţă dăruieşte,

Iubind intens şi deseori plângând

În jurul ei căldură dăruieşte.

În al ei suflet de femeie

Adăposteşte întregul univers,

Furtună, stele şi a vieţii cheie,

Dă rost pământului şi-un sens.

E candelă şi rugă neîntreruptă

Purtând lumina şi iubirea,

Dorind în taină, neştiută,

Să-ţi afle calea şi menirea.

Femeie, tu şi-al tău destin,

Enigmă vie de simţire,

Te înconjori de mistic şi divin

Purtând în suflet,oceanul de trăire.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor