SUFLET PRIZONIER

 

 

                                                                                     pentru ELEGIA,micuta mea floare

 

 

Cândva, o mânză mândră şi zglobie

Crescută-n libertate prin câmpie

Unde-i zbura vântul prin coamă,o nomadă

Vijelios, neîmblânzită, o tornadă!

 

Dar mare ajunsă, prinsă cu laţul ea a fost

Să fie îmblânzită să stie de un rost,

La plug şi car,acum  ca ea să tragă

Cu şa pe spate să fie învăţată.,sa duca si desagă

 

Departe de câmpie,afară lângă un sat

A fost adusă, închisă într-un ţarc,de mult uitat,

Cu pinteni ascuţiţi adinc înfipţi în ea

A nechezat strigându-şi crunt durerea.

 

Dar până la urmă, resemnată

A acceptat şi car şi plug, îngenuncheată

Şi-n şa acum domol îşi poartă

Prin sat stăpînul, transpirată.

 

Încet, din mândra mânză de câmpie

O iapă ştearsă ajunse, închisă pe vecie

Scoasă la plug şi la căruţă

Aduce de la crâşmă, stăpânul criţă.

 

Că iar aleargă şi a evadat,

Visează în noapte, prizoniera într-un sat,

Şi zburdă fericită prin câmpie

În libertate acum, ce mare bucurie!

 

În zori de zi când se trezeşte

Frumosul vis dispare, se topeşte,

De a trăi în ochii ei şi fericirea

S-a stins acum, lumina vie, agerimea.

 

Demult născută în libertate, în câmpie

Demult a fost o mânză mică şi zglobie

Demult alerga mândră pe câmpul necuprins

Acum ajunsă ea mârţoagă într-un cârd,un foc care sa stins………..

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor