Suflete gemene

M-am uitat spre ceas și am văzut că este foarte târziu. M-am gândit că a doua zi avea să fie foarte încărcată, cu multe situații de rezolvat, care îmi solicitau atenția, intuiția, echilibrul, simțul vieții, în general. Mi-am aranjat perna și m-am cufundat în moliciunea ei, închizând ochii și gândindu-mă că mi-ar prinde bine un ajutor ceresc, din partea Îngerașului meu păzitor, pe care l-am botezat Emanuel.

Doar că el își făcuse deja alte planuri cu mine!

Am adormit și am început să visez...

Două fetițe frumoase se jucau cu păpușile, în curtea casei lor părintești. Una era mai micuță, avea în jur de cinci ani, iar cealaltă era puțin mai mare, de aproximativ nouă ani. Le priveam cum se bucură una de cealaltă și împreună de jucăriile lor colorate. Le simțeam foarte familiare și brusc mi-am dat seama că într-un fel, ambele sunt eu!!! Nu mi-am pus întrebări și nu m-am mirat, pentru că visam, iar acolo natura imaterială a existenței face ca totul să fie posibil. Visul a continuat cu fetițele care și-au luat bicicletele și au plecat la plimbare.

-Ana, ai grijă de surioara ta mai mică, s-a auzit vocea mamei, în spatele lor!

-Da, mami voi avea, îți promit!

Fetițele au ieșit în drum și au pedalat de zor, cu o imensă plăcere copilărească. Deodată, din spate s-a auzit un claxon, iar fetița cea mare, întorcând capul a văzut un tir, apropiindu-se cu viteză. Cu un efort suprem, a reușit să-și împingă surioara din fața mașinii. Îi făcuse o promisiune mamei sale că va avea grijă de micuță. Și și-a ținut-o, cu prețul propriei sale vieți! Durerea fetiței salvate era copleșitoare : trupul surioarei sale stătea întins pe jos, fără suflare.

M-am trezit amintindu-mi tot acest vis și m-am întrebat retoric, dacă Îngerașul Emanuel a înțeles mesajul meu?! Eu îi cerusem să mă ajute să rezolv în cel mai favorabil mod posibil toate activitățile care erau programate pentru ziua aceea, iar el mi-a livrat o poveste cu două fetițe și cu un final sumbru. M-am ridicat din pat încă marcată de emoțiile trăite parcă în realiate, mi-am spălat fața de lacrimile care au tâșnit fără să le pot opri, în timpul tragicului accident din vis și în timp ce-mi repetam că nu este real, m-am pregătit pentru prima întâlnire importantă din ziua aceea. Era vorba despre o persoană cu care stabilisem că voi colabora, referitor la un proiect comun pe care-l desfășuram. Nu știam nimic despre cea cu care urma să mă întâlnesc, decât că este o femeie, o doamnă foarte cultivată, dotată cu mult simț practic, inteligență peste medie și o efervescență de invidiat, chiar și de către un adolescent! Am ajuns la locul întâlnirii și pe măsură ce mă apropiam, mă simțeam tot mai ciudat, nu înțelegeam ce mi se întâmplă! Aveam senzația că am mai trăit acest moment și că ochii aceia atât de calzi, care se uitau spre mine îmi sunt teribil de cunoscuți. Mi-a întins mâna și s-a prezentat :

-Ana...!

Este posibil??? Sute de întrebări au dat năvală peste mine! Cine este aceast suflet, ce legătură are cu visul meu și de ce tocmai în noaptea precedentă am avut acel vis? Cum de mi-a apărut în cale și care este rostul divin al întâlnirii noastre? Este inutil să spun că nici o întrebare nu și-a găsit răspunsul atunci, ba dimpotrivă, fiecare aducea după sine altele și altele. După ce ne-am despărțit, am simțit un impuls, greu de controlat, de a o întreba ceva, orice!

M-am așezat la calculator să-i trimit un email și am scris „Drama mea, Ana...”. După ce am trimis email-ul am văzut că scrisesem „drama”, în loc de „draga”. Nu avea cum să fie o greșeală de scriere, cele două litere sunt destul de depărtate una de cealaltă pe tastatură.

Oare acest lucru venea să confirme că visul acela a fost realitate cândva?!

Relația de colaborare a continuat frumos, strecurând și povești personale în intervalele de pauze și de timp liber, astfel că am început să ne cunoaștem tot mai bine, mai profund și să acordăm atenție tot mai mare așa-ziselor coincidențe care se strecurau în viețile noastre.

Senzația pe care o aveam era aceea că există cineva foarte drag, care mă iubește necondiționat și fără echivoc, acum și purerea; că mă înțelege fără să rostesc cuvinte și știe totul despre mine; că mă susține și mă ajută, nedorind și neașteptând nimic în schimb. Acest cumul de sentimente era dublat de dorința și nevoia de a face exact la fel. Este una dintre cele mai eliberatoare convingeri, pentru că îti dă posibilitatea să fii autentic oricând, chiar și atunci când ești slab, te simți mic sau abandonat, uitat sau neiubit, rănit sau îndurerat. Pentru că, în realitate, cel de la care primești toate acestea, este parte din tine, sufletul geamăn!

Într-o zi am dorit să facem o probă, să vedem cum se manifestă conexiunea dintre noi!

Deoarece nu puteam să vorbim, am stabilit că vom comunica telepatic și eventual ne vom trimite email ulterior.

La ora 9.10 a.m. am simțit că mă strigă! Am deschis email-ul și am început să scriu. O întrebam dacă a reușit să rezolve situația cu care știam că trebuia să se confrunte în ziua aceea și îi spuneam că îi trimit energia mea pozitivă, pentru a-i fi de ajutor, lucru pe care l-am făcut, imaginându-mi o situație ipotetică cu final fericit. O oră mai târziu, înainte să fi citit rândurile pe care i le scrisesem, m-a sunat și mi-a spus că era în interiorul unei instituții și fiind aglomerat, a așteptat să-i vină rândul. Imediat după ora 9, încă nu ajunsese în fața ghișeului, a avut loc o cădere de tensiune și calculatoarele s-au blocat. În acel moment, m-a strigat și mi-a solicitat atenția și eventual ajutorul! Tocmai acest lucru îl făcusem eu într-un mod firesc, pentru că am simțit ce m-a rugat! Exact la acea oră!

A reușit și a rezolvat cu bine totul, deși inițial părea că lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută!

Se spune că energia curge acolo unde este îndreptată atenția, iar noi am probat și ne-am demonstrat că este adevărat!

Pe de-o parte nu este nimic senzațional în acest gen de comunicare telepatică! De exemplu, gemenii născuți din aceeași mamă se simt și se percep foarte bine unul pe celălalt. Unele cercetări susțin că dacă sunt despărțiți, vor tinde să trăiască vieți similare, făcând aproximativ același tip de alegeri .

Pe de altă parte însă, absolut totul este ieșit din comun, în primul rând pentru că relația dintre sufletele gemene este o binecuvântare venită direct de la Creator - așa am perceput-o noi! Puterea fiecăruia dintre gemeni se dublează, dar la fel se întâmplă și cu responsabilitatea.

Într-o dimineață am văzut că stătea în liniște pe un scaun. Era visătoare și parcă puțin abătută. M-am îndreptat spre ea, dorind să mă conectez cu sufletul ei, cu sufletul meu geamăn. Mi-a spus că este tristă pentru că-i este dor de fetița ei, pe care și-a dorit-o foarte mult, dar pe care nu o are. În noaptea aceea am aflat amândouă de la Îngerii noștri păzitori, în timpul visului, că eu eram fetița la care se gândea adesea, iar ea era mămica mea cea bună și dragă, care-mi împletea codițele, cu o răbdare angelică! Îmi spunea povești cu tâlc și însemnam totul pentru ea. Mă striga „coconuța mea dragă”...

Două inimi, același vis al aceluiași suflet, în aceeași noapte!

Cred ca dorul de a fi cine îți dorești să fii, se poate alina atunci când dansezi pe ritmurile iubirii împărtășite grațios cu cineva în care regăsești o parte din sufletul tău.

De multe ori când vorbeam la telefon, vocea parcă-i pornea din inima mea sau din creștetul meu, alteori din plexul meu solar, în funcție de ceea ce-mi transmitea. Pentru că emoțiile, ideile și sentimentele ei erau cele cu care mă identificam și eu! Ajunsesem să mă cunosc tot mai bine, să-mi recunosc tipare comportamentale și răni emoționale ascunse bine sub masca unui om fericit. Uneori nu reușeam să ne auzim, pentru că nu trebuia ori nu ne era necesar. Alteori totul se aranja în așa fel încât să ne reușească exact cum ne-am propus.

Noi, oamenii, ne-am obișnuit să negăm ce vine din interior, pentru că ne este frică, chiar de noi înșine, de ceea ce am putea descoperi, simți sau trăi, iar altădată din simpla strădanie, absolut păguboasă, de a fi în rând cu lumea.

Dacă ar fi să merg cu gândul mai departe, foarte departe, mi-aș dori să continuăm, în toate viețile noastre de pe pământ, să ne întâlnim, să ne recunoaștem și să ne fim ceea ce suntem, de fapt : suflete gemene!

I-am mulțumit și am fost recunoscătoare Îngerului meu păzitor spiritual, Emanuel, pentru felul în care a orchestrat întâlnirea cu mine însămi, oglindită prin prezența Anei!

Vizualizări: 13

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor