mă dau la o parte
mă las purtată de curent
întreagă lumea rămâne afară
marea mea rănită de stânci 
îmi justifică existența

.

Dumnezeule, nu mai cred în nimic

tu, care mi-ai văzut delfinii dansând
știi că uneori inocența poate
pătrunde în oameni
ca o scoică în nisip

.

de acolo și acolo vreau să te strig 
și să mă aud strigată
ca și cum ar crește în noi o imensă
și necântărită sete fierbinte și

sărată ne este pielea

.

o să ne înecăm îți spun
o să ne înecăm înghesuiți între nimicuri...

.

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion dragos pe Iunie 17, 2013 la 9:37pm

...dar ce nimicuri Doamne...da sa fie...si sarata pielea....si fierbinte setea...imi place...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor