Sunetul perfect

O lacrimă a cerului a picurat în noapte.

Tăcere şi iarăşi tăcere.

O stea a căzut

în vâltoarea adâncurilor.

În Noul Timp nu mai există niciun voal.

Din ciclul etern, în jocul secundar,

o graniţă relativă există,

cobori câteva trepte

şi vezi chipuri multiple.

Umbrele se cern ca prin sită,

întâlnirile sunt grele, ne leagă.

Cu aripi străvezii, suferinţa

şi teama s-au stins,

topindu-se,

ca zăpada

sub razele soarelui.

Spre zorii strălucitori

uitarea a fost îndepărtată,

aşa cum primăvara

departe şi-a scuturat florile.

Prin Templul Păcii creat,

respiraţia divină

curge

în corpurile de lumină.

Abandonaţi ritmului firesc al vieţii însăşi,

şeşti în lumină, culorile par mai vii.

Asculţi murmurul stelelor.

Mişcare diafană,

prezentul este tot ceea ce este,

totu-i mai clar, totul accepţi, ierţi,

surâsul misterios sculptează un timp,

captând realitatea în oglindă.

Un timp al splendorii, amprentă a Sursei!

În om, Dumnezeu se relevă.

În puritatea inimii

iubirea din noi se trezeşte,

se revarsă cu graţie,

eliberându-ne.

Un sunet sacru, transfigurator,

limpede ca lacrima,

ne unifică

- SOL'A'VANA. 

Vizualizări: 91

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor