trei, sunt şapte
lungi şi late
sunt ehei şi cu ochii tăi
oricâte oraşele
în care trăiesc ochii mei
sufletul şi zilele
departe, aproape
ca un prag de care nu poţi să uiţi
sunt apoi, sunt atunci
zări bătăile de inimă ce leagă
clipă de clipă, an de an
sunt visele, visurile ce merg
să şterg, nu… undeva
cineva s-ar mira – n-a întâlnit niciodată vis
priveşte-l: un fel de plop idee ce vine spre tine
din lumea-i de dincolo de timp
până deschizi sufletul
sau inima: cine eşti? va întreba
dus e, nu mai e când,
urmele toate au luat strângătorii de urme
sunt şapte, şase, trei
orele de vară, iară
pe un bob de zâmbet şi o filă suflet
am lăsat-o să treacă acă
muşca din umărul meu de umbră
din tâmplă şi călcâi
ca un îndrăgostit prea îndrăgostit
acarul minutelor fără grabă
salută versul ei iară
ridică urma de ieri – o dor picioarele
ca un copil se va strânge la inimă
iar el, scrisul de visător,
cum un tei visător
închide ochii puţin
şi spune: zâmbiţi

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor