În sufletul meu sunt adunate durerile

Ce sfârtecă trupul şi mintea

Întunecă privirea aruncată hai hui

Şi plâng căci nu ştiu de mai sunt ori de nu-s..

Nici nu îndraznesc să mă ating

Mi-e frică să simt că nu simt

M-aş potrivi cu tine în vis

Dar unde e visul?căci de mult nu e

Îngropată în şoapte de dor aş vrea să fiu

Inutila dorinţă trece în nefiinţă şi ea

Vreau să alerg, să cânt, să simt că trăiesc

Fac totul însă mă amăgesc

Toate îmi cad în suflet pustiu

Totul e fals în liniştea ce respiră prin nori

Sunt o frunză ce zboară ucisă de vânt

Călcată în picioare de o mie de ori

Lepădată de ea însăşi uneori

Fără puterea de a-şi vedea culoarea

Dăruită fără rezerve...

 

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor