Sunt poetul cu baston

[ion popescu bradoschi]

bună ziua tinere bună ziua ce să fac

îmi plimb visele neştiute pe strada Lipscanilor

o cum îmi pătrunde în suflet parfum de frunze veştede

sau este doar toamna când umbrele tăinuite

cântă la pianul din  odaia cea mare a moşului meu

aha suntem pe stradă iertare nu mai ştiu ce zic

am îmbătrânit şi a murit pacea senină din alte vremuri

s-au dus în ceruri toţi prietenii şi viorile au tăcut

pe neaşteptate vraja de pe urmă s-a stins

tinere sunt poetul cu baston şi ascult cum moare timpul

sub paşii mei se deschid porţile străine

ale unui veac ce întârzie să moară

printre icoane cu Maica Domnului şi roze gânditoare

amintirile sapă din adâncuri spre lumină

ce baluri erau odinioară cu valsuri măreţe

pe atunci tinerele dudui mă priveau în suflet

şi vraja poemei iubirii mă-nlănţuia

inimile ardeau fierbinţi în întunericul de codru al nopţii

alergam în trăsuri pe şoseaua cea mare

şi flaşnete cu sunete suave ne aţâţau dorurile

în bilete de papagal ne încercam în şagă norocul

strângeam dragă în parcul tinereţii crizanteme

l-am ascultat deseori pe sărmanul Leonard

ce să mai zic odată am fost cu bătrânul meu la Atheneu

dirijor era marele Enescu ai auzit de el

hai să ne tragem într-o parte că trece Volga de la partid

au minţit amarnic comuniştii ăştia

cântecele balalaicelor s-au transformat în muzici mortuare

mi-a rămas doar bastonul moştenire de familie

 nu plâng este doar vântul ce-mi sminteşte ochii

ştii câteodată mai scriu poesii  romantice

cu rimă şi aripi de îngeri

atunci mi se pare că mă privesc stelele

şi roşesc într-un parc albit de iarna ultimilor ani

 

 

[ion popescu bradoschi]

Multumesc tare mult, Nadia! Sarut mana!

[Nadia Pădure]

O lectură de duminică  ce împlinește sufletul cu bucuria luminii din poezie. Finalul foarte frumos!