sunt vrabia

ce vine zilnic

la geamul tău

pentru o fârâmitură

de iubire

 

o aripă mi-am rupt

ciocul mi-am lipit

dar inima

mi-e plină

de tine

 

perdeaua fericirii

se-aşază peste

pleoape

dar ochii

mi te văd

în noapte

 

te-am învăţat

pe de rost

şi încrustat

adânc în

toiagul

veşniciei

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 29, 2014 la 10:09am

Mulţumesc, Maria!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Noiembrie 28, 2014 la 11:07pm

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 28, 2014 la 7:19pm

Mulţumesc frumos, Fulvia!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 28, 2014 la 7:19pm

Ioan, vers de iubire! Admiraţie!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 28, 2014 la 7:18pm

Când pe cineva îl înveţi pe de rost...ţi-a rămas pentru totdeauna în suflet, Aurelia!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 28, 2014 la 5:04pm

te-am învăţat

pe de rost

şi încrustat

adânc în

toiagul

veşniciei

mă-nclin...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 28, 2014 la 3:03pm

Drăguuuţ! Mulţumesc, Mihaela!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Noiembrie 28, 2014 la 2:24pm

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor