Supremaţie deşartă - Fabulă - autor Aurora Luchian

Pe o sulfină, odată,
Albina trebăluia.
Musca şuie, enervantă,
Crezându-se cea mai cea,
După ce plecă albina,
Pe sulfină, ţup! şi ea,
Făcând-o pe gospodina,
Bâzâia şi se rotea.
Urcând lent, o gărgăriţă,
O priveşte curioasă.
S-a gândit: "O nouă fiţă,
La o muscă băgăcioasă..."
Dar plecă pe un ardei,
Criticând musca murdară,
Că în zvârcolitul ei,
A şifonat o petală!
Mai spre prânz, ursuz şi mare,
Trecu un bondar-hoinar.
Văzând urâta pe floare,
Prefăcându-se-n zadar,
Că strânge nectaru-dulce,
Se prăpădeşte de râs,
Mai, leşinul să-l apuce!
Musca a sărit în sus:
-Eşti jalnic! Râzi? Hâd, nătâng...
Tu nu vezi cât mă spetesc,
Ca polenu-bun să-l strâng?
Muncesc, nu glumesc!...
Pe când tu doar hoinăreşti,
Trândăveşti morocănos,
Vezi-ţi de drum! Mă scuteşti?
Că nu ai niciun folos!
-Doamne, ce ţii în grădină!!!
S-a mirat bondaru'. O tută!
Ai dat muscă gospodină,
O murdară şi o slută,
Ca să şadă spurcăciunea,
Pe flori dulci şi delicate,
Mare îţi este minunea!
Cu picioarele pătate?!
Dus a fost, dar uluit,
Peste tot a dat de veste:
-Veniţi dragilor, veniţi,
O muscă neagră, munceşte!
-Bondare, ai înnebunit?!
I-o scorneală, i-o poveste,
Cine a mai auzit,
Ca o muscă din gunoi,
Să ia polen aurit,
Ne crezi pe toţi boi?!
-Stai frate, că este rost,
Spune arţăgos şi tare.
Să arăt că nu sunt prost,
Să mergem la floare!
Toată ceata de bondari,
Gâze, gândacii din iarbă,
Şi enervanţii ţânţari,
Şi furnici în mare grabă,
Au ajuns la-mpricinată,
Ce acum striga cu foc,
Cerând să fie salvată,
Dintr-un hulpav cioc!
...două labe nespălate
Şi s-a dus musca în guşă!...
Murmure, voci ridicate:
-Acum musca e pe "tuşă",
S-a dus rangul de Regină!
Zice un gândac tăios.
Ce-a căutat pe sulfină,
Căci hrană-şi găsea pe jos!
........................................
Morala va prinde bine
Şi la mine şi la tine!
Când o să-nvăţăm noi, oare,
Să ne ştim locul mereu?
Albina să stea pe floare,
Pe cer: stele, curcubeu...
Prin iarbă, gândacii mici,
Iar noi, pe Pământ, aici;
Fără să fim impozanţi,
Să nu ne dăm importanţi,
Pe un loc nemeritat;
Să nu ne pierdem în neant!...

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Martie 29, 2013 la 10:38pm

Meriţi aplauze, prietene...şi tot cred că eşti un

vechi prieten, iar dacă vrei să fii nou, e ok!

Îţi mulţumesc pentru versuri!

O seară liniştită!

*

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Martie 29, 2013 la 2:16pm

Vă mulţumesc din inimă, doamna Dora!

*

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Martie 29, 2013 la 2:15pm

Scuze, am uitat să vă mulţumesc pentru flori.

O zi încântătoare!

.

Drag,

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Martie 29, 2013 la 2:15pm

Cu mare drag de trecerea dumneavoastră, doamna Elisabeta!

Vă mulţumesc!

.

Aurora

Comentariu publicat de Dora Petre pe Martie 29, 2013 la 11:41am

O fabula reusita, laude!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 29, 2013 la 10:30am

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 29, 2013 la 10:26am

"Albina să stea pe floare,

Pe cer, stele, curcubeu...

Prin iarbă, gândacii mici

Iar noi pe Pământ, aici"

  Multă înţelepciune în spusele tale, Aurora!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Martie 29, 2013 la 12:49am

Trufia-i periculoasă,

Dar şi visele prea mari.

Căderea-i spectaculoasă,

Umilit poţi să dispari...

.

Aurora, cu stimă

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor