Pe umărul alb iubito,
visul capătă formă de suflet
în care pătrunde inima mea sângerândă
cu tumultul ei neoprit de himere.
Surâsul într-o nevăzută trecere
îmi rupe tăcerea din trup
şi păşesc ca o umbră peste ape
cu zbuciumul mării sub piele.
Steaua mea la sânul tău înfloreşte
cu arome din constelaţii de flori
unde păsări poartă idei de zbor
pe fruntea cerului de faianţă.
Pe buzele tale desenate influent
cu o geometrie a culorii sălbatice
las amprenta unui sărut zglobiu
care pune-n fiecare apăsare
o limbă a cuvintelor pe cerul gurii
ce nu pot fi strivite între dinţi.

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor