Suspinul fiarei aduce a răget

Rănită-n iluzii mă simt

şi mă doare...

Mă dor pescăruşii ce zboară spre mare,

mă dor ghioceii cu-a lor albă floare,

mă dor...

Aş vrea ca să zbor către-a lumii izvoare

purtată agale de-un gând sau de-o boare

de vânt.

În mine suspină o fiară rănită.

Îmi rage în suflet,

în ochi,mădulare,

îmi rage în gând.

Acum stă şi- aşteaptră -ncălzită de soare,

îşi linge şi rana ce înc-o mai doare,

pitită cuminte

stă ghem 

la pământ.

Suspinul fiarei aduce a răget

Şi fiara sunt eu

şi tristeţea... mă doare.

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 29, 2012 la 10:57pm

Se mai intâmplă şi la case mai mari.Când am scris am fost foarte obosită.Mulţumesc că mi-ai atras atenţia.Aşa face un prieten adevărat,dragă Marcele.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Martie 29, 2012 la 3:48pm
Greseli gramaticale cu nemiluita, rime puerile. Ce e cu tine Ioana?
Cu prietenie.
Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 29, 2012 la 7:50am

Mulţumesc pentru popas,dragă Elisabeta Luşcan.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 28, 2012 la 6:27pm

Şi fiara sunt eu şi tristeţea...mă doare. E de-a rândul satului...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor