Miriam Gamburd si expozitia sa DESENATORUL / Suzana și  bătrânii - Cartea Daniel

 

                        THE  DRAFTSMAN  - DESENATORUL

O Expoziție de desene datorate lui Moisei Gamburd și moștenirii sale culturale: Fiica sa Miriam Gamburd  cu elevii săi la desen clasic din diverse perioade, stiluri și tendințe. La casa Artiștilor din Tel Aviv 2021.

 

 

Monocrom: desenatorul  - Arie     
 Berkowitz, curator al expoziției,    în conversație cu Miriam Gamburd

 Pe marginea  expoziții de desene "The   draftsman"  Casa artiștilor  -
Tel Aviv – Martie, Aprilie 2021

 

         Miriam Gamburd, un artist de vârf dedicat desenului clasic, de virtuozitate, a invitat studenți selectați să-și expună lucrările alături de ale ei și ale tatălui ei, Moisey Gamburd (1903-1954), care a fost un maestru desenator.


Arie Berkowitz: Ce au în comun participanții la proiect? 

Miriam Gamburd: Foștii mei elevi sunt acum colegii mei. Ceea ce avem în comun este abordarea noastră față de desen - nu doar faza inițială sau intermediară, ci și desenul ca „produs finit” al procesului artistic. Altceva pe care îl avem în comun, nu mai puțin important, este dragostea noastră pentru desen care ne unește.
A.B. : Expoziția include și desene ale tatălui tău, Moisey Gamburd. Există vreo legătură între el și elevii tăi?
M.G. : Absolut. Iau elemente fundamentale din desenul său, pe care îmi construiesc doctrina didactică. Așa se formează o tradiție locală, indigenă. Unele dintre cele mai importante desene ale tatălui meu (acum în colecția Galeriei de Stat Tretiakov din Moscova), au fost create în timp ce se afla în Palestina în anii 1930. În afară de cunoștințe considerabile, au calități sublime distincte. Emoția și talentul nu pot fi predate. Ele pot fi dezvoltate și ajustate numai. Cultura și tradiția, pe de altă parte, pot fi cu siguranță transmise.
A.B .: Originea termenului „tradiție” în ebraică se află în religie ... Arta contemporană se străduiește să se reînnoiască constant, iar arta israeliană se consideră parte integrantă a procesului. Prețuiește avangarda mult mai mult decât tradiția, deoarece avangarda respinge tradiția.
M.G.: Există o afirmație făcută de Jacques Derrida, care îmi place. În loc de un conflict

                                              Moisei Gamburd

 

 

    

între tradiție și avangardă, el propune o coexistență. Aceasta este o idee minunată, dar avangarda a câștigat bătălia și nu trebuie să ne așteptăm ca ideologia revoluționară câștigătoare să arate milă față de cel care pierde. Mișcările revoluționare evocă afecțiunea până în momentul în care preiau puterea și apoi devin în scurt timp tiranice. Concepte precum „retro avangardă” și „pseudo avangardă” au apărut în discursul critic. În noua sa carte despre desen, Romanță  cu un creion, prietena mea, artista Sasha Okun, scrie: „Desenul este o opoziție, un fel de anacronism romantic ... Este un simbol cultural, un lanț datând de mii de ani care nu trebuie să fie rupt.”
A.B.: Tradiția cere disciplină. Cum se ciocneste disciplina cu libertatea creativă? 

M.G.: Marea artă nu a cerut niciodată libertatea de exprimare, pentru că probabil a luat-o de la sine. Libertatea sacră de exprimare, libertatea ... Multe generații au luptat pentru eliberarea artei de diverse ideologii, doar pentru a o conduce în cele din urmă în capcana licitațiilor și a banilor mari. În ceea ce privește disciplina, Igor Stravinsky, unul dintre cei mai influenți și inovatori compozitori ai secolului al XX-lea, a spus că urmărirea unor partituri date nu-l limitează pe muzician; dimpotrivă, este o condiție prealabilă pentru o performanță virtuoasă.
      Pentru mine, tradiția este un dialog constant cu marii maeștri. Îmi place să mă consult cu Felicien Rops, Honore Daumier și Aubrey Beardsley; de multe ori ei îmi răspund la întrebări. Discursul viu, constant, cu marii colegi din trecut este similar, în mintea mea,
cu dialogul înțelepților evrei Amoraimi ai Talmudului cu înțelepții evrei Tana'im din perioada Mishna, care i-au precedat. Desenul ca gen este un fenomen extratemporal. Cu alte cuvinte, nu există timpuriu și târziu în desen. Imaginile animalelor de către omul preistoric în Peștera Altamira din Spania nu sunt inferioare desenelor de taur ale lui Picasso.
A.B.: Crezi că desenul nu recunoaște progresul? 

M.G.: Conotația clar pozitivă asociată cu conceptul de „progres” a pierdut terenul. Aș spune că desenul nu este controlat de progres. Nu își va găsi locul în tehnologiile digitale de ultimă generație. La urma urmei, fără atingerea artistului, nu poate exista. Studenții mei probabil au o viziune diferită.
 
Note:
-  Din discuția cu Miriam aflăm că pentru selecția făcută a vizionat circa 1000 de lucrări ale studenților săi din diverse perioade.

-  Povestea biblică (din cartea Daniel)  "Suzana și Bătrânii" pomenită în Septuaginta (sec. II BC) face subiectul unui intrigant și îndrăzneț desen, prilej pentru Miriam de a demonstra forța și îndrăzneala desenului ei cu cretă roșie pe hârtie albă, așa cum se desena în Renașterea italiană. Vom reveni la acest subiect cu ilustrații în Jurnalul Israelian, în luna Aprilie 2021.
 - Expoziția rămâne deschisă până la 8 aprilie 2021. Recomandăm o vizită.
Adrian Grauenfels

                                        

      
                                                                          Sigal Tsabari

                                      Miriam Gamburd


                         Oren Markovitz


                                               ****************** 

                                                  Miriam Gamburd

         Suzana și  bătrânii - Cartea Daniel

       Suzana, o tânără evreică, pură din punct de vedere moral, este surprinsă de doi bătrâni în timp ce se îmbăia. Aceștia se simt atrași de frumusețea fetei. Susana refuză propunerile imorale ale bătrânilor și aceștia, drept răzbunare, o acuză de adulter, căci conform preceptelor epocii, ea ar fi fost condamnată la moarte. În ultima clipă, tânăra este salvată de profetul Daniel.

                                          Artemisia Gentileschi   - 1610

  

      Povestea este găsită în comentarii  ale Bisericii Angliei despre cărțile care sunt citite „despre viață și maniere”, dar nu pentru formarea unei doctrine. Povestea Suzanei  nu este inclus în Tanahul evreiesc și nu este menționată în literatura evreiască timpurie,  deși textul pare să fi făcut parte din Septuaginta originală din secolul al II-lea BC, și  revizuit de Theodotion, un elenist care a fost redactorul  textului Septuagintei * (c. 150 AD.)
        O nevastă evreică frumoasă, numită Suzana, a fost acuzată pe nedrept  de doi bătrâni servitori. În timp ce se scălda în grădina ei, după ce i-a trimis acasă pe însoțitori,  doi servanți bătrâni, după ce și-au spus la revedere, se lovesc  unul de celălalt pe când își spionau stăpână aflată la scăldat. Cei doi bărbați își dau seama că ambii o doresc pe  Suzana. Când femeia se întoarce spre casa ei,  o acostează, cerându-i să se culce cu ei. Când ea refuză, ei denunță femeia, susținând că motivul pentru care și-a trimis slugile acasă  a fost să
fie singură, ca să facă dragoste cu un tânăr, sub un copac.
       Suzana refuză să fie șantajată și este arestată și pe cale să fie ucisă pentru adulter, dar tânărul profet Daniel întrerupe procesul, strigând că bătrânii ar trebui interogați pentru a preveni moartea unui nevinovat. După ce au fost separați, cei doi bărbați sunt interogați cu privire la detaliile a ceea ce au văzut, dar ei nu sunt de acord cu arborele sub care Suzana ar fi întâlnit iubitul ei. În textul grecesc, numele copacilor citați de bătrâni formează jocuri de cuvinte cu sentința dată de Daniel. Primul om spune că erau sub un pom de mastic (frecvent în insulele grecești), iar Daniel îl avertizează  că un înger stă gata să-l taie în două dacă minte. Al doilea spune că erau sub un stejar verde, din nou Daniel îi spune că un înger stă gata
să-l  taie în două pentru minciună.
      Marea diferență de dimensiune între un pom mastic și un stejar face ca bătrânii să fie dovediți  mincinoși  de toți cei prezenți la proces. Falșii  acuzatorii   sunt condamnați la moarte și virtutea triumfă. Este prima dată în scrierile antice că o femeie este achitată. A două morală învățață din poveste este că anchetele să separe martorii și apoi să compare mărturiile lor, metodă de cercetare folosită până în zilele noastre.  Scena Suzanei la baie a devenit o temă larg tratată de arte în de-a lungul secolelor.


Note
   

 * Septuaginta (abreviat: LXX = 70, iar în latină: Septuaginta) este traducerea  Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărților Vechiului Testament. Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea BC, sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247). Scopul traducerii nu se cunoaște cu precizie (este probabil pentru a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora). Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuși s-ar afla la originea inițiativei, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.Până la începutul erei creștine, evreii  folosesc Septuaginta fără urmă de suspiciune. Respingerea ei categorică se manifestă o dată cu apariția creștinismului.
 

AG: traducere, note -  Idee: Miriam Gamburd


























 












 














Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor