Tîrziu am început să ard
în amărăciunea că
de fapt nu noi,ci
cuvintele au sentimente.
Bunăoară,substantivul
piatră,cînd lovește,
o face dureros de sincer.
Tăcerea pietrei,
profundă,
este un un amestec
de întuneric și frică
pe care noi(bieți epigoni)
îl rumegăm
în somnul instinctelor.
Tîrziu am început să mor
înalt și sincer
cum substantivul senin
o face cu zbor dincolo
de sentimentele norilor.
Instinctele noastre
sînt un alai de rîme
în oarbă căutare
de aripi.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor