Erai o plantă târâtoare. Rătăceai după propria-ţi mireasmă.

eu fărâmiţam sare într-un loc păscut de putrefacţie

când deodată te-am simţit trecându-mi peste mâini

şi bolovanul de sare se umplu de o stranie vlagă,

apos mi s-a scurs printre degete, iar trecerea ta avea ceva din

trecerea brumei peste înfrunzitele ramuri – lărgeai şi tu câmpurile.

 

vară. Toamnă. Îngheţuri. Vei fi adormit pe undeva –

poate la sânul miresmei dorite. Eram

mai mulţi cei de-ţi ghicirăm mersul. Undeva în

saramură se mai păstrează un sentiment de atunci.

acum împotriva înţepenirii avem clopoţei la picioare,

ne însoţeşte vicleanul şarpe cu clopoţei. Dacă ne auzi,

încolăceşte-ne! Dă-ne un semn de viaţă

şi-ţi vom da semnul morţii noastre.

Vizualizări: 227

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 28, 2012 la 9:03pm

        O serpuire  in ganduri mergatoare cu dorinta schmbului spre vesnicie pe buna intelegere. Isteata treaba !

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Februarie 28, 2012 la 5:23pm

U poem foarte frumos , cu multa sensibilitate , trasmite emotiile unei trairi puternice.Felicitari!

Comentariu publicat de LIVIA DIMULESCU pe Februarie 28, 2012 la 4:19pm

un poem conturat;o sensibilitate , o chemare, un talaz launtric..felicitari!

Comentariu publicat de Oană Ștefan Valentin pe Februarie 28, 2012 la 3:44pm

Foarte frumos!

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Februarie 24, 2012 la 11:39am
frumoase metafore! o poezie adevarata.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor