Lume în jurul meu,

o lume albă,

pace nemărginită,

o lume finală

pe cadranul năucitor al ceasului.

Mă uit la copaci,

decojesc de pe ei

muşchii îmbibaţi cu iarnă.

În toamnă,

frunzele galben-ruginii,

au dat jos rochiţele veştejite,

au murit.

Renasc acum,

în primăvară.

Mă uit peste tot,

memorez materia,

rostesc primăverii mele:

Eşti aceeaşi,

diferă doar aspectul tău

şi vârsta mea.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor