Şi dacă ceru-i dor o pânză imensă şi obscură?

Atunci, marea-i sângerarea captivităţii

Redată printr-o pictura.

Şi munţii – clopotul din ziua nunţii.

Iar stelele, valul şi oceanele, nu-s decât idei şi forme de culoare…

Vezi cum simţământu-ţi dispare

Sub voalul a o mie de ani irosiţi

În picuri de ploaie încremeniţi

Pe geamul unui azil de bătrâni…

 

Divorţul de umanitate, exprimat în mii de şoapte,

Iluzia lirică a eternităţii, jocul pervers al efemerităţii,

Stau zidite, perfide, într-un portret, în faţa visului umanităţii;

Roşeaţa amurgului, insuflată ca narcotina,

Înnobilează orizontul, marea, tina,

Totul pare edenic, inofensiv, chiar şi ghilotina!

Muzica de violină creează-n noi un nou haos.

Îţi înfigi degetele-n solul alios;

Şi te-ntrebi… cum poate acest tărâm odios să pară sufletului, credulului suflet,

                                                Atât de frumos…  

Vizualizări: 211

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Iunie 26, 2014 la 2:07pm

Există frumosul, dar de scurtă durată. El răzbate dintr-o lume inefabilă, pentru a ne consolida curiozitatea menită să credem până la capăt în frumosul de care ne vom bucura, mai apoi, veşnic.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor