Întoarce tăcere


Întoarce timp.


Pasul mut făcut în zăpadă.


Mă trage de mână


O cerşetoare.


Ninge în ochi


Alunec în noroi.


Aplec privirea şi calc


Cu durere de frig în afară.


-de ce nu dai donşoară?


Dă, să-ţi trăiască familia, dăăă şi mie de-o pâine..


Să-ţi trăiască ochii tăi că tare frumoşi îi ai…


Oamenii privesc


Trec


O simt în spate


Aerul ei cald în ureche


Îmi şopteşte.


Importanţa mersului în timpul ei


E cadaveric.


În vocea cerşetoarei regăsesc ce nu caut.

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor