te-am iubit ţară înainte de a mă naşte
mama îmi pregătise scutecele cu mult mai devreme să se mărite
iar tata îmi făcuse deja leagănul din scândurile de sicriu ale bunicului
care nu s-a mai întors de pe front
bunica îmi pusese în scăldătoare flori de romaniţă
şi invitase toate păsările să-mi cânte
poate că de aceea am vrut să mă nasc primăvara
atunci eşti cea mai frumoasă ţară din lume

apoi m-am jucat cu tine ţară
în colbul tău am învăţat să mă ridic în picioare
nu-ţi mai spun cum a răsunat cerul
când am îngânat prima dată cuvântul mamă
am auzit cum mă aplaudau îngerii
iar poeţii neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului
unde salcâmii îşi scuturau ultima floare
în vinul pe care tata îl scosese din pivniţă
întru cinstirea primului născut

te-am iubit ţară aşa cum iubeşte un flacăiandru
prima fată ce se ruşinează de privirea lui insistentă
te-am luat de mână şi-am colindat pe coclauri
nici tu nu ştiai că eşti atât de frumoasă
până nu mi-ai văzut genunchii tremurând
când te-am sărutat întâia oară

te-am cerut de nevastă şi ai fost atât de fericită
încât mi-ai promis că o să-mi faci cei mai frumoşi copii din lume
ca să fiu cel mai mândru dintre români

dar am îmbătrânit ţară ori eu ori tu ori amândoi deodată
ai început să te uiţi peste gard la vecini
şi ai văzut că au ţoale mai scumpe şi case mai mari
te gudurai ca un căţel când treceau pe lângă tine
mirosind a lavanduri străine
nu-ţi mai plăcea sudoarea mea
nu mai mirosea a rouă şi a pâine caldă
palma mea nu te mai putea mângâia
devenise aspră şi bătăturile de sapă ori de coasă nu te mai alintau

aşa că şi eu m-am lăsat sedus de cucoane perverse
profitam de averea lor iar ele de carnea mea ecologică
înnebuneau de nechezatul de armăsar pursânge
prea sătule de saloanele reci de marmoră şi de minciunile prefăcute în
zâmbete profesioniste

şi ne-am îndepărtat unul de altul ţară
dar nu ne-a lăsat inima să divorţăm
copiii noştri s-au răspândit prin toate colţurile lumii
o să-i mai vedem oare vreodată
vom mai apuca să stăm cu toţii la masă
o să mai putem râde ca pe vremuri

cine o să mai aibă grijă de noi ţară
mă uit la poza ta

ce frumoasă erai mireasă

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe August 13, 2013 la 5:22pm

Cu toata stima pentru aceste versuri, foarte, foarte frumoasa poezie, spune tot ce era de spus..ma emotionat profund prin simtire si viziune

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe August 13, 2013 la 2:36pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor