Când m-am trezit
în zori
ningeai...
şi-atât de tandru
pe ram de gând
mi te-aşezai

Fulguiai...
şi mă chemai
în dansu-ţi pur
m-ademeneai
şi-n tăcerea tăinuită...
mi te strecurai...

Şi-n iubire albă
sufletul pustiu
îmi îmbrăcai...
şi-atât de darnic –
cu amintirea ta
mă viscoleai...

Ninge-mă...
fulguieşte-mă...
viscoleşte-mă...
şi-n dansul tău curat –
ademeneşte-mă!
iubeşte-mă
iubeşte-mă!

Hai, povesteşte-mi
de acele – tărâmuri albe –
şi sărută-mi ochii
şi fă-mi din lacrimi
salbe...

Ningi...
ca-ntr-un basm,
iubite,
şi văd – cum te topeşti...
sub privirile-mi
calde
uimite...
uimite!

Înfăşoară-mi
în mantia-ţi vrăjită
chemarea...
atâta vreme
tăinuită
tăinuită...

...da, în mantia-ţi vrăjită
ascunde-mă...
şi povesteşte-mi...

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 22, 2009 la 10:26pm
mulţumesc, dragă Ioana Dobre.

da, "zăpezile de altădată"...
gânduri dragi,
valentina
Comentariu publicat de DOBRE IOANA pe Decembrie 22, 2009 la 10:02pm
,,Ca sa te pot atinge,
m-am transformat
in fulg de nea,
pe trupul tau sa pot ninge
duios, dragostea mea.,,

Am citit cu mare placere poezia ta si mi-am amintit Valentina-iubire despre zapezi minunate!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor