Privesc de sus, privesc din Cetățuie,
mă uit de ani, de zeci de ani, mai mult de-o mie.
Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,
simt de-s ciupit, dar parcă sunt în vrie.
O glumă? Nu. Să zicem truc, sau fantezie.
Pun ochelarii timpului deasupra pe retină
și privesc, să zic așa ca doi ciclopi,
cumva ciudat, prin ambii ochi.
Lentilele sun fumurii, din zorii timpului născute.
Lunetă imi e stânga și străbate
urbea de la vest la est, scanând
trecutul prin prezent, așa cum va să vie,
în panorama ce ne-a pus, natura-n reverie.
Iar în fundal se toarce încet,neauzită,
povestea locului văzut în lunga-mi defilare,
ca o idilă în debut, fidelă-n depărtare.
Cum e normal cea dreaptă o urmează,
un microscop retrovizor ce se cuplează
la turma de dentrite, furnici scormonitoare,
în zonele de știință a scoarței cerebrale.
Găsesc cioburi, frânturi din bătălii,
zidul cetății, turnuri, clădiri și oseminte.
Blazoane, inscripții, cărți vechi și pomeniri,
statui, portrete, gravuri, fotografii.
(Arhivă a timpului păstrată, în slovele dintre etnii.)
Toate se-nvârt, trecut, prezent,
se leagă-n conexiuni, de stânga comandate,
ca să formeze în sincron, povești adevărate.
Ce zbuciumat trecut,
și nobil, și plăcut,
cetatea ne arată!
Semețe catedrale și nobile palate
stau încă drepte, îndeamnă la respect
chiar de trăiești de-o viață în largul lor context.
Cărările cetății continuu s-au lungit
iar zidul de apărare prin case pripășit,
a dispărut în burgul ce iute a-nflorit.
Când noul se înalță pe vechiul cucerit,
începe să vorbească trecutul amuțit.
Apar coloane, sarcofage, fundații învechite,
culuare subterane sau drumuri pietruite.
Toate vorbesc și-s lesne la citit,
căci trunchiul milenar inele a dobândit.
Sute de generații l-au modelat și l-au slujit fidel,
cu gândul să transmită un Cluj, oraș model.
Modern e azi, trecutul îl obligă,
iar codul de mândrie, nescris abecedar,
vegheză cu sfințenie, să fie legendar,
Dar, mi-am pierdut lentila, cea dreaptă,
plină de fantezie, în fum s-a transformat,
de ești cumva un călător și-n Cluj ai studiat,
poți prinde un atom ca-ntregul să clădești,
te aștept pe Cetățuie - cuibul atâtor povești.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor