- Pe Milo rătăcesc, ca prin Olimp,

Cu lira lui Orfeu plângând în braţe,

Te caut, Venus, de atâta timp...

Sirenele m-ademenesc, sunt hoaţe

 

Și îmi promit nectar, aripi de vânt,

Artemis m-ar dori mereu pe Terra,

Vrea să transforme ploaia în cuvânt,

În Rodos, azi, mă cheamă însăşi Hera.

 

Pe Milo de rămânem amândoi,

Ar fi atât de scurtă veșnicia,

Vor înflori magnolii pentru noi

Să poarte peste veacuri poezia.

 

- Te-aştept, aici, la Istmul din Corint,

Să nu spui nimănui că-i primăvară,

Elada pare-a fi un labirint

De flori, pierdut de zei şi-acea comoară

 

N-o locuieşte orice muritor,

Cronos încătuşează veşnicia

Cu lacăte pe tâmpla unui nor

Şi tot aici se naşte poezia.

 

Din spuma mării, hai, să-ţi fac veşmânt,

Pe plajele sălbatice s-alerge

Centaurii ducând de pe pământ

Iubirea care nu se poate şterge.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

* poezia cu numărul 600 semnată de Liliana Trif  și Ioan Grigoraș.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor