- Eu sunt femeia cu buzele-păsări,

Tu eşti bărbatul cu mâinile-flori,

Prin genele dese, bizar, te strecori,

Iar tâmplele mele sunt aerogări.

 

Visez că din ele, ciudat, decolează

Doar gânduri albastre cu-aripi argintii,

Planoare astrale ce-așteptă să-mi scrii

Un vers de iubire, pe cer, în amiază.

 

Te port pe buze, pecete abstractă,

Mi-e sete de tine, mi-e foame de noi,

Sunt prea egoistă şi lumea la doi

O-mpart cu tandreţe, rămâne intactă.

 

- Ești femeia cu buzele-versuri,

Eu sunt bărbatul ce plânge-n sonete

Când ne găsim, iubito, ca planete

În ochii tăi ce par universuri.

 

În galaxii cu iubiri infinite,

Cu stele ce cad și aștri ce mor,

Se naște în noi, pe-un colț din Alcor,

Explozii stelare din focuri mocnite.

 

Te port pe buze, minune astrală,

Cu nimeni nu-mpart plăcerea de-a fi,

De la-nceput până-n ultima zi,

În zbor c-o iubire atemporală.

 

               Lili Trif & Ioan Grigoraș

 

https://www.youtube.com/watch?v=9bMWukuUXAY

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe August 4, 2013 la 3:39pm

...grazie, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor