te pot purta până sus deşi nu cunosc mecanismul zborului

 

mintea are culorile curcubeului

uneori uităm de existenţa ei

când nuanţele se amestecă

 

alteori o pierdem iubind

o privire e îndeajuns ca mii de stele să se aprindă

corpul nostru capătă un contur definit

putem să îl vedem să-l atingem

adulmec urme lăsate de tine

inimile bat simbiotic

devin o matrioşkă în care se zbat zaruri

 

buzele ca nişte drumuri prin nisip

în colţurile lor apar oaze

ne zidim respiraţia într-o poartă a sărutului

cu pielea zilelor mai catifelată

şi te prind de-un călcâi despicând întunericul

către a noua dimensiune

 

oare cum se luminează

cerul sinapselor tale când mă visezi?

 

 

Vizualizări: 203

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Luminiţa Petrovici pe Decembrie 8, 2011 la 11:40pm

Florina

Ma bucura aprecierile tale. Iti multumesc.

Comentariu publicat de Luminiţa Petrovici pe Decembrie 8, 2011 la 11:39pm

Marius

Imi place aranjamentul tau. Multumesc.

Comentariu publicat de Florina Marin pe Decembrie 8, 2011 la 4:27pm

foarte frumos! felicitari!

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 7, 2011 la 3:39pm

ne zidim respiraţia într-o poartă a sărutului cu buzele ca nişte drumuri prin nisip şi corpul nostru capătă un contur definit prin mintea ce are culorile curcubeului din cerul sinapselor tale...  mă visezi?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor