Te privesc orfană de lacrimi
umbră de pasăre cu aripile frânte
condorii plutesc în pântecul unei clipe
eterne pentru tine
într-o picătură de sânge
spartă în zâmbetul subţire al buzelor
eşti singură, sunt aici... dar nu cu tine
n-am voie să te strig
cum te-am chemat de atâtea ori
acum nu, acum nu am voie
"să te rog să mai stai
îţi privesc corpul înţepenit
sub soarele impasibil de toamnă
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început să-ţi proiectezi nefiinţă
în prezentul meu
gesturile tale, cuvintele tale ,
stau prinse într-un ochi lipsit de tine
tristeţea mea este că nu poţi să mai împărţi
cu mine inima plină de bucurie
în acest anotimp al roadelor coapte
ai coborât în ţărână să ţii în mâini rădăcinile
fără să tulburi sonora, dimensiune a vieţii
picătură cu picătură curgi
în simetrica rotire a anotimpurilor
mirosul tău, vocea ta , privirea ta
nu sunt în aceast trup înţepenit
peste care se ridică ţărână
de la pământ la păsări
n-am voie să plâng
să nu-ţi tulbur liniştea
libertatea redobândită
sunt doar o umbră întrebătoare
nu pot să vad dincolo de chipul lumii
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.

Vizualizări: 31

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Mai 2, 2014 la 12:13pm

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 23, 2014 la 5:58pm

nimic nu s-a schimbat 
doar tu ai început să-ţi proiectezi nefiinţă
în prezentul meu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor