Eu te-am întors din drumul prin lume,
păpuşă vie de catifea lunară,
să-mi aprinzi în inimă făclia
în jurul cuvintelor, să pot arde
mormanul de rămăşiţe din vise.

Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine,
împerechere de cercuri în trunchiul luminii,
alunecări de ploi din cer pe pământ
odată cu singurătatea din sufletul omului.

Te voi căuta pretutindeni,
îmi voi topi după-amiezele în mişcare.
Te voi găsi în acel loc,
unde iubirile se simt între ele supuse.
Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple,
să păşim peste stavilele de întuneric
cu urme-n ţărână şi ochii-n stele,
pe sub arborii înveliţi cu aramă bătută
în coastele pădurii.

Vântul şuieră-n urechile căprioarelor
cântecul tău pe note înalte
şi păsările ascultă.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Silviu Someşanu pe Februarie 3, 2012 la 9:18am

Mulţumesc Aurora, pentru apreciere. Gânduri bune!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Februarie 3, 2012 la 4:59am

Un poem frumos, plin de esenţă, gingăşie, metaforă...

Felicitări!


Aurora, cu stimă

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor