Te dai mare, bătrâne

tot scrii despre moarte, o pui

să se cuibărească între sânii

iubitelor tale, o faci

să alunece lin, ca o luntre

o-ndemni să picteze îngeraşi şi virgine

cu măseaua coasei

muiată-n sângele albastru

al liliecilor,

o priveşti prin gaura cheii, îi dai

nume de păsări şi de meduze,

o scoţi din clepsidre şi o întinzi

pe pâine, ca untul.

Dar îţi e teamă, bătrâne

îţi tremură oasele şi tendoanele,

îţi clănţăne dinţii

şi-ţi dârdâie stomacul -

se simte în fiecare din cuvintele tale,

ce naiba...

Vizualizări: 161

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Iulie 17, 2014 la 10:37am

Un exerciţiu de sideralitate!... Interesant!..G.A.S.

Comentariu publicat de Raul Baz pe Iulie 16, 2014 la 1:13pm

Multumesc foarte mult

Comentariu publicat de Popescu Carmen Georgeta pe Iulie 16, 2014 la 12:45pm

MOARTEA...

o scoţi din clepsidre şi o întinzi
pe pâine, ca untul.

Cu o înclinare a sufletului, felicitări ! Aţi realizat un tablou absolut real al încercării disperate a omului de a păcăli şi a învinge moartea. Mi-a plăcut mult !

Comentariu publicat de doina barca pe Iulie 16, 2014 la 9:25am

Moartea, MARIA SA, nici prin gaura cheii  cred ca nu dorim sa o vedem!

imi place

Doina Barca

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor