Arunc priviri peste aripile omului


unde observ nişte căzute versuri-replică


dintr-o piesă de Shakespeare.


Vorbeşte Iago din mine,


sau e doar nebunul, distinsul Hamlet?





Mă cert cu personajul


şi-l iert de necredinţă.


Urăsc, în spatele cortinei, să stau s-aştept


intrarea-n scenă.







Sunt eu, punctul de la sfârşitul piesei,


o semnătura.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor