- Noi doi am fost o treaptă spre niciunde

Cu poticniri de sensuri şi-ntrebări,

Lumina din potir ne poate-ascunde

În întuneric fără remuşcări.

 

La capătul de sus al inocenţei,

Copii stelari ţintind spre orizont,

Am căutat esenţa existenţei

Şi am luptat cu demonii pe front.

 

Atât aplomb şi-atâta nebunie,

Curajul de-a-ncerca să reclădim

Din eşafod o altă temelie

Pe care n-avem dreptul să murim.

 

- Noi doi suntem legaţi de-un fir albastru

Desprins din vers, deloc întâmplător.

Am sprijinit tot cerul pe-un pilastru

Să fie mai aproape când mi-e dor

 

De lumea-n care locuieşti, femeie...

Războaie s-or mai duce, însă eu

Capitulez sau lupt pentr-o idee,

Nu-s nici zelot, nici nu devin ateu,

 

Dar cred în fericirea mea cu tine,

Şi am curaj de-a creiona sublim

Un vis tabu ce ştiu că-mi aparţine,

De-aceea n-avem dreptul să murim.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor