mi-am adăpat caii din amforele nopţii

le-am spus povestea penumbrelor din care s-au născut cei dintâi locuitori ai stepei

am gustat din libertate

aşa cum fac de câte ori mă odihnesc în şaua desprinderii de lume

şi te-am visat

 

mi-ai hrănit armăsarii cu jăratic

desprins din chipul palid al lunii

inconştienţa ta de a crede în basme

mă aruncă în tempestele pasiunii

demon

deunăzi potcovit cu diamante

trage după el carul mare

dar universul tău este finit

pe graniţa nordică steaua polară îţi trage cu ochiul şi te invită să-ţi învingi teama

 

vei călări alături de mine

veşnicia aceasta și următoarea

într-un passo doble

caii andaluzi ai viforului

***

fiecare noapte e tot mai neagră

cai albi strivesc sub copite întunericul

stele se-aprind în urma lor

o cale lactee

desenând drumul spre inima ta în formă de amforă

vreau să gust din nectarul clipei

drogul să mă țină captiv în fericirea noastră

 

îți voi hrăni caii cu jăratecul inimii

ai dansat pe el cu tălpile goale

sub razele lunii

l-am păstrat aprins oricâte furtuni mi-au străbătut preeria

 

universul meu e infinit

dar tu încaleci lumina

și mă traversezi cu o viteză inconștientă

iubito

pe cai neîmblânziți

inventându-mi big bang-ul primordial

 

așteaptă-mă

vom călători împreună

e mult prea scurtă veșnicia să n-o străbatem în doi

la trap

ne vom adăpa armăsarii cu focul inimilor noastre

 

liliana trif & ioan grigoraș

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor