Teo Cabel | Recenzie ”Pareidolia”, Humanitas, 2011

Poetul Teo Cabel


  Pareidolia lui Laurenţiu Belizan

 
    PUTERNIC FLUX DE SENSURI ŞI IMAGINI
 
 
Volumul lui Laurențiu Belizan  Pareidolia se deschide ca o poartă într-un univers în care nu știi ce îți este solicitat mai mult: sufletul sau rațiunea? Îți dă  impresia de stampă, de fluviu pe care îl vezi din depărtare, ca pe un șarpe uriaș adormit. Abia apropiindu-te, ceea ce credeai că este domol te trezește într-un asurzitor și puternic debit de sensuri, de imagini. „Timpul lichefiat” (viața în direct) îți dă senzația că nu mai curge, ci te ține la suprafață, să ai libertatea de a aprecia și a face diferența între starea  din vâltoare şi ceea ce este pe maluri ori forfotește în aer și ceea ce simți tu ca cititor.
Pareidolia
Realitatea, prin ochii poetului, devine frustrantă: trăirile, acumulările, sentimentele contradictorii, neliniștea, nemulțumirea conștiinței limitei umanului sunt echilibrate, sau așa se intenționează, în balanța viziunii cu valorile perene, devenite comori ale existenței, rădăcini, de unde se extrag proaspete decocturi energizante: copilăria, dragostea, speranța.
Universul lui Belizan este foarte dens, puternic populat și animat. Fiorul religios încântă firea, rămâne tainic, precum o aură discretă, neaccesibilă ochiului ignorant, „cuvântul ca o prescură”, o „ schismă a lumii” „cu dragostea prin copilărie călcând”.
Ca și pe Nichita Stănescu, îl fascinează Orientul, măreața și nebuloasa Indie, dar trece în expansiune la delicata și marțiala Japonie. Influența acestuia se simte în laminarea focului poetic precum în versurile „în ceașca asta tu ai putea fi clavicula umărului meu/ stâng”(o să te mușc de umeri până îți va da soarele) sau în poeziile „primăvara lui Ghilgameș”, ”enkidu”,”atharva-veda”(ultima dintre vede), mitica „șhambala”, ”sandokan”; ”Origami cu inima ta”, ”sayonara”.
Autorul îți plimbă și sufletul, nu numai imaginația undeva în rhodos, aproape de kilimajaro, o dimineață în peru, san marco, antikytera, expediție în kon-tiki.
Poetul nu are pudicitate falsă, recunoaște, se destăinuie, încă de la început: „mi-e rușine nu pentru goliciunea corpului/ ci pentru cuvintele trezite din somn”(film noir).
Latura fizică, cu afectele inerente umanului, este normală, neexacerbată în șfichiuri sexualiste sau excentrice („cuvintele trezite din somn”). Aș ridica această sintagmă pe verticala paradigmei. „Visele nu pot fi reciclate/ se dezintegrează greu/ sunt radioactive”(film noir). Aici, ce ține de partea idealistă,  a existenței sensibile, de oniric chiar, se toarnă în forma limbajului tehnic. Contrastul  construieşte un cadru peste care simțirea, sensibilitatea, se mulează. Imaginea, în formă poetică, pune în mișcare sentimentele.
Și, nu întâmplător, după ce ne deschide ușa viziunii cu film noire,  cotorca este poezia de unde începe amintirirea prețioasă pentru sufletul poetului. De aici începe căldura ce iradiază în suflet, determinându-i expansiunea pentru viitor. Învățătoarea, bucuria comunicării, stângace  vârstei, sunt repere indestructibile de viața care urmează după acestea: „ educatoarea cu buză de iepure/ încerca să ne adune din curte/ eram ca niște pui de găină/ amețiți de soarele prins în sârma ghimpată”(...), „să alunec din transpirația dulce a palmei ei/ înapoi în spatele ferestrelor murdare/ semiîntunericul adulmeca cuburile mari și grele de lemn”. Sau: „băiatul fugărea cercul asemnenea uni țăran/ ce-și mâna calul pe arie/(...) se întreba trist privindu-și chipul inocent/ de pe vremea când timpul era un bob de drojdie”(homo ludens). Sau, în osmoză: „ după anotimpul de penitență din fața ușii/(...) sar singur și mă scufund până-n vatra/satului cotorca”.
Și adolescența este un contrast puternic: pietá în alb pe fond roșu. Teribilismul vârstei sau începutul decriptării tainelor vieții? „în buzunarul bluejeanșilor/ literele de pe biletul tău îmi mângâiau picioarele”, „intrat în pădure/ soarele devenise un semn de carte/ am deschis-o”. Poemele sunt „lagăre din care fugim/ și în care ne întoarcem/ când ființa ne lipsește/ la modul absolut”. Titlul de fapt unește două maluri existențiale: inocența și capcanele, iubirea aparentă și moartea mascată de diversitate, lăsând chiar impresia de glumă în pieptul adolescentului lipsit de dimensiunea fricii.
Dragostea este, la Belizan, materia primă prin care lumea capătă consistență, temei pentru un suflet mare, plin de baobabi în care nicio pasăre nu cântă același tril, nicio frunză nu foșnește la fel, peste care universul este  un uriaș vitraliu, din care se zăresc sau fac presiune, pentru a fi percepute, alte universuri: „mi-a fost dor de tine precum mărilor/ de o atlantidă”(ne vor găsi răstigniți în chihlimbar), „ne vom ține de mână pășind prin mireasma lor/ca niște matadori ce le înfig curcubeul în greabăn” sau „te simt deasupra mea învârtind osiile unei/constelații„ (o să te mușc de umeri până-ți răsare soarele), „îți pictasem în geam o frunză de care să te agăți”(poem cu beatles), „inima mea este o roșcovă/
o simt cum se coace/ îi simt perlele brodate pe margini/șnurul de canaf/ și zăbrelele de la colivie” sau: „ acum voi trage în tine cu inima încărcată/ iar din mine va crește un taj mahal” (atharva-veda), „limbile noastre îmbrățișate/ într-un nod gordian”(shambala), „înghit viața pe stomacul gol/ apoi mă poți îmbrățișa” (încă o zi perfectă), „lângă noi se curbează lumina” sau: „o să te ating în punctul dinspre infinit” (blind cu einstein), „când te mângâiam/ în zori/ din tine venea un foșnet de iarbă” (pentru tine aș tăia o felie de cer). „fiecare bărbat îți vede iubita ca pe un pământ/ al făgăduinței/ în jurul căruia gravitează inelele de lumină/ galileo îl va modela până vor țâșnii hulubii/iar șina de tren va șipoti a iordan” (galileo și galileea). Lumea basmului își presară magia sclipitoare: „nu ai mai avut timp să împletești toate cuvintele/până dimineața/ și mâna mea stângă a rămas aripă” (moartea este o împărăteasă albă). „stelele moșeau luna ajutând-o să nască” (roșu/ vânare de vânt), „fără tine timpul are oase de mamut” (nu voi lăsa barbarii să intre în grădinile noastre suspendate).
Arta este, în viziunea autorului, catharhică: „ cu cât răul se expandează în lume/ crește poezia ca un fel de anticorp al umanității/ câtă frumusețe în fiara asta emanând involuntar/ poezie!(încă o zi perfectă) sau: „a picta pe cineva e ca și cum l-ai spovedi/ de umbră absolvindu-l de păcate/ el pleacă din fața ta dar îi rămâne umbra agățată/ de pânză ca un păianjen/ cel mai veridic e omul trecând prin pânză/ ca printr-o ușă” (tu nu ești rama/ ești tabloul)
Poemul pareidolia pare să fie punctul unde cedează gheața. Ca fenomen psihologic definit ca o iluzie sau o interpretare greșită, sub influența unor stimuli externi, imagini sau sunete, poate fi un instinct natural.  Acel instinct natural al omului cu sufletul deschis și cu rațiunea aprinsă ca o torță în întunericul necunoașterii pentru a-și găsi drumul și a-și liniști angoasele? De fapt aici această pareidolie îi dă autorului libertatea poetică de a reconstrui lumea, atât stilistic cât și sensibil: „gura mea nu este decât o cicatrice/ pe cale de vindecare”. Este și un alibi pentru stadiul de debutant dar și o mântuire, providențială, pentru cutezanţă.*
Cuvintele, odată trezite la începutul volumului, în ultima poezie trebuie să fie hrană spirituală tuturor: „oamenii străzii au pus literele în tomberoane/ le-au dat foc/ se mai încălzesc și acum la ele sub poduri” (legenda omului-sandvich).
 
Teo Cabel
 
*Notă:  Volumul „Pareidolia” a apărut în Noiembrie 2011 la Editura Humanitas.  A fost premiat la Concursul de Debut Literar Unicredit  2011.                                  

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Februarie 15, 2013 la 12:13pm

Violeta, mă bucură faptul că această carte încă stârnește interesul la un an și jumătate de la apariție. Cât despre fericire, eu știu ce să zic?. E un cuvânt mare...

Cu bine!

Domnule Răduș, ca întotdeauna sunteți aproape. Vă mulțumesc.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor