" Mi-ar mai trebui o viaţă ca să te iubesc pe tot şi încă jumătate ca să încep să mă satur de tine."


     Oamenii îşi îmbrăţişează trupurile. Privirile şi vârfurile degetelor. Oamenii îşi îmbrăţişează buzele şi obrajii. Şi atunci când se îmbrăţişează le rămâne în corpul lor, pe piele, câte puţin din celălalt. Şi-l asimilează. Avem în noi câte puţin din fiecare persoană pe care am îmbrăţişat-o. Se plimbă prin noi câte un zâmbet, un iris negru sau un obraz mat şi rozaliu. Se plimbă în noi câte o buză sau jumătate, câte un deget sau mâna toată. Şi noi ne plimbam prin alţii, fără să ştim, obosindu-ne picioarele pe cărări, sau mainile pe cârmă . De aceea după ce ne îmbrăţişăm nu vom mai fi niciodată la fel, pentru că nu vom mai fi compleţi. Şi atunci mă întreb, mai rămâne ceva din noi după ce dăruim îmbrăţişări celorlalţi? E însăşi existenţa preţul îmbrăţişărilor?

     Aş vrea să te îmbrăţişez de atâtea ori, încât să nu mai rămână nimic din mine în mine, să fiu toată în tine, să mă încorporezi în trupul tău, să mă adopţi şi pe mine.Dar mie mi-e atât de multă singurătatea câteodată că-ncep, speriată, să mă îmbrăţişez singură, de teamă să nu mi se încreţească pielea, să-mi crape şi să-mi zboare miezul spre neant. Că aşa am auzit. Oamenii care rămân neimbratisati se sting cu fiecare respiraţie. Şi-mi trag de braţe, le întind până se lungesc, până le pot împleti în jurul trupul tot, pe care îl strâng, golindu-l de aer, uscandu-l, să-l pot cuprinde pe tot. Dar oamenii îmbrăţişaţi cu patimă se duc spre etern după ce braţele se desprind pe trup. Cum ar mai putea ei trăi după ce au cunoscut apogeul existenţei? Măcar se sting împliniţi, cu absolutul în sine.
Eu... eu mă îmbrăţişez de fiecare dată la sfârşit. Toate sfârşiturile. Când se lasă cortina. Când ne strângem undiţele, când închidem umbrele şi ne dăm jos din bărci.


  " Cândva, la magazinul din colţ, se vindeau îngeri. I-am cumpărat pe toţi, de teamă să nu-mi fure cineva vindecarea. Dar poate că nici nu există. Vindecare. Îngerii sigur există."

 

Vizitati si blogul personal, Scars and Souvenirs.

Vizualizări: 298

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Lxi pe Noiembrie 7, 2013 la 10:03pm

Va multumesc pentru gandurile frumoase. Va daruiesc si eu imbratisari calduroase!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Noiembrie 6, 2013 la 6:02pm

"Avem în noi câte puţin din fiecare persoană pe care am îmbrăţişat-o. .........Aş vrea să te îmbrăţişez de atâtea ori, încât să nu mai rămână nimic din mine în mine,".....iubirea dusa pana la perfectiune, contopire in suflet ....Frumos , felicitari!

Comentariu publicat de arfy pe Noiembrie 6, 2013 la 12:56pm

Fain! Primeşte de la mine o îmbrăţişare... pană nu devenim ca melcii hermafrodiţi!

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Noiembrie 6, 2013 la 1:22am

potrivit căreia...rectificare

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Noiembrie 6, 2013 la 1:21am

La început atingem contopirea sferelor, iar după aceea, după mai multţi ani, intervine disperarea iubirii. Frica aceea nevăzută, potrivit căruia moartea nu trebuie să ne despartă. Cum ajungem la perfecţiune, cum intervine CEVA..., care să ne despartă, care să ne înstrăineze de noi înşine. Şi-atunci...vă provoc...cum să procedăm...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor