( În memoria celor morţi în atentatul de la Madrid)

E multă durere în lume

Şi sufletul ne plânge şuvoi

Şi cerem puterea cea sfântă

Din cer să coboare-ntre noi.

Durerea e grea

Şi furia-i mare

Când moartea se-abate

Suflând fără-ncetare.

Teroarea ne-apasă

Şi flăcări dansează.

Sufletele cer sfârşite,

O unică rază

Să urce spre cer

Căci acolo-i o oază

De fericire

Şi de speranţă.

Şi obosiţi de-atâta teamă

Uităm că el, Pământul

Ne e Mamă.

Şi loc există pentru fiecare

Şi pentru cel mic,

Şi pentru cel mare.

Dar Demonul creşte,

Şi creşte

Tot mai mare.

Căci se hrăneşte

Cu suflete-adormite

Pe care le încântă

Cu multe ispite.

Şi-n lume le trimite

Să uite de cele sfinte.

Teroarea s-apese

Flăcari să danseze.

Pământul cât geme !

Lumea cât se teme!

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor