Corespondenta din Belgia

 

Pe 27 martie 1996, Comisia europeana decreteaza embargoul privind exportul  de carne de vita precum si derivatele sale, de origine britanica, pentru a evita ca ″boala vacii nebune″ (depistata recent in Marea Britanie), sa contamineze consumatorii europeni.

Este prima mare criza a Pietii Comune (CE12), unice, europene, deschisa pe 1 ianuarie 1993. 

Astfel, marti, pe 21 mai 1996, desi 7 dintre cele 15 state membre ale Comunitatii Europene (CE15) erau de acord cu mentinerea acestui embargou (Germania, Austria, Benelux, Spania si Portugalia), pe 22 mai, CE propune o ″ameliorare″ a acestei restrictii (la solicitarea Frantei, prin intermediul Ministrului sau al Agriculturii, Philippe Vasseur), pentru evitarea unei crize profunde de natura politica intre Londra si restul tarilor partenere, membre ale CE15!

Este vorba de ridicarea embargoului in privinta exporturilor britanice de gelatina, sau de bovine, precum si al materialului seminal al bovinelor.

 Furios, avand in vedere mentinerea embargoului (in special de catre ministrii ai Agriculturii din Germania, Jochen Borchert si Spania, Loyola de Palacio), John Major (pe atunci Primul Ministru britanic), in fata Camerei Comunelor, ameninta, constructia europeana, servindu-se de dreptul sau de veto.

 

PREAMBUL

 

La scurt timp, Secretarul general al Foreign Office, Malcolm Rifkind, seful “Cabinetului de razboi” instaurat de catre John Major a fost primit la Comisia Europeana de catre Presedintele Jacques Santer, precum si de catre comisarul insarcinat cu rezolvarea diferendului (conflictului), Franz Fischler, care a prezentat un raport conform caruia procesul eradicarii maladiei era aproape : 8.000 de cazuri in 1995, 5.000 in 1996, pentru ca numarul lor sa scada la 2.800 in 1997.

Raportul a fost contrazis de catre Ministrul belgian al Agriculturii, Karel Pinxten, conform caruia (care a efectuat mai multe vizite de lucru in Marea Britanie !), majoritatea vitelor si bovinelor ar fi hranite in continuare cu farine (furaje) de origine animala, incriminate pentru aparitia si raspandirea maladiei, asa cum a anuntat, chiar Ministrul britanic al Sanatatii, Stephen pe 20 martie 1996 in fata Camerei Comunelor !

Conform acestuia, exista o legatura posibila intre “boala vacii nebune“, Encefalopatia Spongioforma Bovina (ESB)[1] si o noua forma a maladiei Creutzfedt-Jakob[2] care pe atunci ar fi facut deja 16 victime in Marea Britanie si una in Franta !

Pe 22 martie insa, Comisia europeana convoaca un Comitet Stiintific Veterinar (CSV), cu sectiunea “sanatatea umana“ (in loc de “sanatatea animala“ !), compusa din experti mult mai putin la curent cu maladia ESB, favorabili anularii embargoului,  pentru ca pe 25 martie, la solicitarea statelor membre (CE15), Comitetul Veterinar Permanent (CVP), o instanta politica sa valideze embargoul !

In concluzie, pe 27 martie, Comisia europeana decreteaza embargoul privind carnea de vita precum si derivatele sale (printre care, in special, gelatina fabricata din oase si piele de bovina).

Pe 10 aprilie insa, Comisia europeana propune CVP-ului (fara succes !), ridicarea embargoului in privinta gelatinei, considerand, ca, conform unor studii realizate inca din 1994, riscul transmiterii maladiei datorita ei este neglijabila, avand in vedere faptul ca pe 13 decembrie 1995, Brian Marchant, principalul responsabil al Dosarului ESB in cadrul Comisiei europene, ajunge la concluzia ca rezultatele studiilor nu sunt fiabile.

Pe 19 aprilie, la Moscova, la Summitul G7 (SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Canada), John Major îi intalneste pe Santer, Chirac si Khol, pledand pentru ridicarea partiala a embargoului !

Pe 15 mai, se reuneste CVP-ul.

In vizita la Londra, Jacques Chirac, pledeaza si el din motive de solidaritate cu Marea Britanie, pentru ridicarea embargoului, insa Benelux, Germania, Austria si Peninsula Iberica voteaza pentru mentinerea embargoului.

Pe 29 mai, Jacques Santer, anunta ca, Comisia europeana ar fi favorabila ridicarii partiale al embargoului.

Pe 3-4 iunie, Consiliul extraordinar se reuneste la Luxemburg, iar Spania se alatura Frantei pentru ridicarea embargoului privind exportul gelatinei de catre Marea Britanie, ceea ce se si concretizeaza pe 10 iunie, printr-un comunicat al Comisiei europene.

Pe 21 iunie, la Summitul de la Florenta, Londra accepta planul de sacrificare masiva al bovinelor hranite cu farine animale, ceea ce implica ridicarea progresiva al embargoului impus de catre Comisia europeana.

Deja in timpul derularii acestor evenimente, miercuri, pe 21 februarie, 1996, Jandarmeria din Anvers (cca 600.000 loc, PIB/loc. 13.200€, Provincia Anvers, Regiunea flamanda, Belgia), anihileaza o vasta retea de trafic de carne de vita de origine britanica (importata din Marea Britanie), a carei origine este falsificata : ″Made in Belgium″, pentru ca ulterior, ea sa fie distribuita prin intermediul unor firme (begiene) de transport, pe intregul teritoriu european.

In urma a 25 de perchezitii efectuate de catre Jandarmeria din Anvers, din ordinul Procurorului general (al Regelui), sase persoane sunt arestate, dintre care trei din Mouscron (cca 60.000 loc, PIB/loc. 11.800€, Provincia Hainaut, Regiunea Valona, Belgia): Rudy Decock, Jean-Pierre Herman si Jean-Paul D'haene, cunoscuti de catre autoritatile politienesti si judiciare.

           

             APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Imediat dupa anuntarea embargoului impus de catre Comisia europeana, Marii Britaniei, privind exportul de carne de vita si derivatele sale (din cauza maladiei ″vacii nebune″), retele de tip mafiot, tentaculare, vor aparea in Belgia (iar ulterior si in Franta), care prin intermediul unor firme de transport (unele chiar si fantoma), vor importa carnea interzisa din Marea Britanie, pentru a o exporta, cu mentiunea ″de origine belgiana″ in restul Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, ″mafia hormonilor″ se recicleaza in traficul de carne al vacii nebune.

Astfel, joi, pe 3 iulie 1997, la ora 11h00, BSR (Brigada de Supraveghere si de Investigatie) a Jandarmeriei belgiene (integrata ulterior in Politia Federala Belgiana), insotita de catre o echipa de inspectori veterinari belgieni si de catre o alta echipa, de inspectori anti-frauda, vor efectua o descindere la Wingene, in Flandra Occidentala, in localurile unei firme recent create (si supravegheate de cateva saptamani !) : Tragex-Gel, in cadrul careia isi desfasurau activitatea, Dirk De Soete, (Administrator delegat), Kristiaan Dierickx (Responsabil cu incarcarea carnii in camioanele frigorifice) si Rudy De Kock, condamnati deja de catre Justitia belgiana in alte dosare penale.

O alta intreprindere, citata si ea in dosarul traficului de carne a ″vacii nebune″, perchezitionata si ea, a fost Intreprinderea Lefèvre din Mouscron.

Parchetul din Bruges (cca 200.000 de loc., PIB/loc. 14.700€, Provincia Flandra Occidentala, regiunea Flamanda, Belgia), precum si Comisia europeana, desi erau convinsi ca cei trei mentionati mai sus sunt pilonii de baza al acestui trafic, nu au gasit nereguli in cadrul societatilor mai sus mentionate.

Arestati, in urma ordinului semnat de catre Judecatorul de Instructie Christine Pottiez, din lipsa de probe materiale certe, ei vor fi pusi in libertate in cursul aceleiasi zile.

In fond, anchetatorii ar fi vrut sa descopere originea celor 700 de tone de carne de vita de origine britanica, descoperita in Olanda pe 29 aprilie (si confiscata de catre Parchetul din Middelburg), la Flessiungue (cca 50.000 de loc., Provincia Zelande) si Rotterdam, care probabil niciodata nu a tranzitat prin Belgia, insa de acolo era organizat traficul, printre altele si prin intermediul firmei Bero NV a lui Dirk De Soete (caruia, in urma falimentului succede Tragex-Gel !) catre SUA si Romania.

In scurt timp, in acest trafic de mare anvergura se vor implica, si alte doua firme, una franceza si alta spaniola, specializate in importul-exportul carnurilor si ale preparatelor carnoase.

Din investigatiile facute de catre anchetatorii olandezi si belgieni, reiesea ca cele 700 de tone de carne confiscate in Olanda, faceau parte dintr-un import de carne mult mai important (cca 1.600 de tone, in ambalaje de 20-25 de kg) din Marea Britanie (descoperita pe 3 iulie 1997), de catre firma mai sus mentionata si transformata in ″carne de origine belgiana 100%″, pentru ca ulterior, cele 900 de tone ramase sa fie exportate de catre firmele franceza si spaniola (Guinaco, specializata in comertul cu Guineea Ecuatoriala) via Franta si Spania (unde au fost importate), catre Rusia si Egipt, respectiv, Mayotte (Departament nemetropolitan francez), Gabon si Ungaria!

O incarcatura de 60 de tone, a fost descoperita si de catre autoritatile vamale franceze, in ziua urmatoare.

Insa, Comisia europeana, face o dezvaluire in cadrul Comisiei Parlamentului Europei pe 7-8 iulie la Strasburg.

 Ea se referea la Marcel Colla, Ministrul belgian de Sanatate, care personal, a acordat autorizatia de exploatare intreprinderii Tragex-Gel, pe 29 mai, cu toate ca de peste sase luni ea desfasura deja o activitate frauduloasa (ilicita) si era administrata (dirijata) de catre persoane conoscute autoritatilor judiciare ca persoane notorii in incalcarea sistematica a legislatiei in vigoare privind transportul de carne si derivatele sale, iar pe 13 mai el a fost prevenit si de catre Comisia Anti-frauda a CE !

Traficul a fost descoperit pe 29 aprilie de catre autoritatile olandeze competente, care organizeaza imediat o intrevedere cu omologii lor belgieni.

Tot ele au sesizat (anuntat) pe 7 mai si UCLAF (Unitatea de Control si de Lupta Anti-frauda) a Comisiei europene, care pe 13 mai informeaza autoritatile veterinare si vamale begiene, care, in consecinta vor demara o ancheta penala legata de intreprinderea Tragex-Gel.

In ceea ce il priveste pe Marcel Colla, acesta acuza o ″neglijenta administrativa″ si refuza o ″asociere de raufacatori″ sau o ″favorizare al infractorului″ din poartea serviciilor sale, care ar fi omis scrisoarea de atentionare a UCLAF-ului, cu atat mai mult cu cat, ″celebrul″ Dirk De Soete, avea deja la activ un an de inchisoare pentru comert cu carne avariata !

In fond si la urma urmei, desi nu exista o proba flagranta in privinta tranzitarii carnii de vita britanice in Belgia, dovezi indirecte, convergente catre acest adevar au fost obtinute si pe 4 iulie la Hamburg, unde au fost descoperite de catre autoritatile vamale germane, cca 172 de tone de carne de vita de origine britanica, traficate in documente (si stampilate  de catre administratorul firmei Tragex-Gel!) ca si cum originea lor de provenienta ar fi Belgia.

In acest timp, de cealalta parte a frontierei, in Franta, Judecatorul de Instructie (magistrat responsabil cu instruirea unui dosar cu efecte juridice), Edith Boizette, ancheta si ea asupra riscului de aprovizionare (si distribuire !) ale unor firme franceze cu carne de vita de origine britanica, contaminata cu ″maladia vacii nebune″ si in toata discretia a si arestat trei intermediari francezi care au fost incarcerati intr-un dosar penal (″spalare de bani in banda organizata″), dupa ce, tot in iulie 1997, la Bully les Mines (Departamentul Pas de Calais, nordul Frantei, la frontiera cu Belgia), vamesii au descoperit 170 de tone de care de vita de origine britanica care tranzita prin Franta, iar patronul unei societati franceze a depus o plangere in privinta livrarii lui, de catre o firma belgiana (Tragex-Gel, dirijata de catre Rudy De Kock), a 1.900 de tone de carne de vita de origine britanica (″Made in Belgium″), care acesta urma sa exporte (distribuie) in Africa si Rusia.

Pe 29 iulie, Tragex-Gel din Wingene, deci Rudy De Kock (Rudy D(d)e Cock), Drik De Soete (Dirk Desoete) si Michel Debus (fost boxer profesionist, deja arestat de catre Parchetul Courtrai pentru maltratarea unui inspector veterinar !) intra din nou in colimatorul Ministrului Sanatatii Marcel Colla, care il incarcereaza in detentie provizorie pe De Kock, incepand cu 1 noiembrie), dupa ce o noua cantitate de 50 de tone de carne de vita ″Made in Netherlands″ livrata de catre acesta societatii de produse lactate GDX-Belgium din Thorembais Saint Trond (Perwez, Provincia Brabant, Regiunea Valona, Belgia), este identificata de catre IEV (Institutul de Expertiza Veterinara) la solicitarea Parchetului Bruges, ca ar fi carne de vita de origine britanica.

Astfel, in noiembrie 1998, lichidarea societatii  Tragex–Gel de catre justitia belgiana (Tribunalul de Comert), intra in linia dreapta, in faza sa ultima, iar pe de alta parte, in Franta, Judecatorul Boizette reuseste sa descopere ″circuitul″ banilor obtinuti in urma traficului de carne, in care sunt implicati si trei francezi, arestati pe 11 februarie 2009 : Jean-Philippe Guyon, fost sef al unei mici firme specializate in cadouri de intreprindere, Gérard Poulalion, fost administrator al unei intreprinderi de transport din Seine et Marne (Regiunea pariziana), precum si contabilul lor, Jacques Costa, care ulterior, a fost eliberat.

Urmarind filiera de plata, in aprilie 1999, ea descopera banii in BIL (Banca Internationala din Luxemburg), precum si in BBL (Bruxelles-Lambert), respectiv in BPM (Banque Pasche de Monaco), care o data ″spalati″ reveneau cu usurinta in bancile belgiene si erau investiti din nou in acelasi tip de activitate frauduloasa.

Ideea era de a cumpara camioane si de a le revinde, in repetate randuri, chiar in aceasi zi.

Mai exact, 196 de camioane ultramoderne sunt cumparate cu 65.000-70.000€ ceea ce a permis traficantilor, spalarea a cca 12,5 Mil€ !

Ei erau un contact permanent cu ″omul de afaceri″ belgian, Rudy de Cock, directorul intreprinderi Tragex-Gel, anchetat deja (si incarcerat in 1997 timp de o luna!) in dosarul ″mafia hormonilor″ (a se vedea si articolul de investigatie criminala al autorului pe tematica hormonilor de crestere in Franta: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-...), care consta, intr-un vast trafic de produse interzise destinate animalelor care urmau a fi sacrificate si in care un veterinar de la sanatatea publica belgiana Karel Van Noppen (care a descoperit ″combina″) a fost ucis in martie 1995 de catre un killer (ucigas platit !), in aria metropolitana Toulon (Departamentul Var, sudul Frantei, metropola-port pe Marea Mediterana, cunoscut in timpul ″French Connexion″, sub numele de ″Micul Chicago″).

Interesant era faptul ca De Cock, inca de pe atunci, isi dirija traficul si din inchisoare cu mare succes.

Aflat sub protectia unor personalitati importante belgiene, dupa eliberarea lui, aflat sub mandat international de arestare, pentru a fi audiat, printre altii si de catre  Judecatorul de Instructie francez, Edith Boizette, el a disparut fara urma.

In sfarsit, dupa o instruire (franco-belgiana) al dosarului traficului de carne de vita contaminata cu virusul ″vacii nebune″ care a durat peste 7 ani, 14 persoane vor compare in fata Tribunalului Coretional de la Bruges, la procesul Trajex-Gel, care adebutat pe 2 mai 2005.

Alaturi de Dirk Desoete (42 de ani), Kristiaan Dierickx si Michel Dubus, vor compare si seful  serviciului de inspectie de la sanatatea publica belgiana din Coutrai cu alti doi inspectori veterinari ″prea laxisti″ (pentru a nu spune, corupti, Coen, Christiaan si Franz Vromman) si evident, Lefèvre, tatal si fiul, administratorii abatorului (care le poarta numele) din Mouscron, unde erau sacrificate animalele iar carnea lor ″transformata″ in carne 100% de origine belgiana.

Alti sase complici, care au jucat roluri, mai mult sau mai putin importante, indirect, in cadrul acestui trafic, vor fi citati la proces.

Marele absent: Rudy Decock, care a decedat intre timp!

Pe 12 septembrie 2005, Completul de Judecata de la Tribunalul Corectional Bruges, i-a condamnat pe cei ″sase magnifici″ (dintre cei sapte intial, cum Rudy Decock era decedat !) la pedepse de inchisoare ferme (cu executare) cuprinse inte 4-6 luni si la amenzi penale cuprinse intre 250-25.000€.

Opt inculpati (printre care si cei trei inspectori de la serviciul de inspectie) au fost achitati.

Si in Franta, luni, pe 22 mai 2006, vor compare in fata Tribunalului Corectional  de la Paris, (a 31a Camera Coretionala, prezidata de catre Olivier Perrusset), patru inculpati (″principali″) si alti sapte (″secundari″), care ar fi participat activ la vastul trafic de carne de vita importat din Marea Britanie (dupa embargoul continental impus de catre CE), intre 1996-2000 prin intermediul  firmei Tragex-Gel dirijat de catre Rudy Decock.

Primii doi sunt francezi, Jacques Baert (65 de ani), responsabil cu stocarea produsului (interzis !) importat in depozite frigorifice (in nordul Frantei) si Jean-Philippe Guyon (46 de ani), responsabil cu ″machiajul″ carnii de origine britanica si ″transformarea″ acestuia in care de origine belgiana 100%.

Ceilalti doi, erau de nationalitate belgiana, ″celebrul″ Dirk Desoete (43 de ani), ramas ″the big boss″ in cadrul traficului dupa moartea lui Rudy Decock (37 de ani in momentul decesului, noiembrie 2000), care fiind incarcerat in Belgia, a lipsit de la proces, respectiv, Xavier Depauw (44 de ani), un ″secund″ al acestuia.

Printre cei ″secundari″, sunt mentionati si Jacques Costa (francez), responsabil cu ″contabilitatea″ traficului si Alfred Hoet (belgian), un alt ″secund″ a lui De Soete.

Primii trei au fost inculpati pentru ″spalare de bani in forma grava″, pentru faptul ca ar fi ″spalat″ banii lui Rudy Decock, proveniti din traficul de carne de vita importata din Marea Britanie, in Germania, Franta si Olanda, in perioada 1996-2000, precum pentru escrocherie la TVA, in valoare de aproape 4 Mil €, prin intermediul camioanelor cumparate.

Cum principalul vinovat, Rudy Decock era mort, toate i-au putut fi reprosate lui, evident (pentru ca mortul nu poate vorbi !) si astfel pe 31 mai 2006, Desoete a fost condamnat la cinci ani de inchisoare (100.000€ amenda penala si 200.000€ amenta pentru societatea Tragex-Gel), Costa la trei ani (din care doi ani cu executare si 25.000€ amenda penala), Poulalion la un an cu executare si Hoet la un an cu suspendare, ceea ce in apel in fata celei de-a 9a Camere Coretionale, pe 12-13 martie 2008, Avocatul general al acuzarii (reprezentand Ministerul Public), Denis Millet, a considerat ca este  ″nedrept″, solicitand Curtii reducerea pedepsei pentru Desoete la numai trei (din care numai unul cu executare), la doi ani cu executare pentru Costa, la 18 luni cu suspendare pentru Poulalion si confirmarea pedepsei obtinuta in prima instanta, lui Hoet.

Sentinta pronuntata de catre Completul de Judecata nu i-a ″absolvit″ insa de responsabilitate pe cei condamnati, care au facut recurs la sentinta judecatoreasca din prima instanta.

Din contra, desi François Poulalion a fost achitat in privinta spalarii banilor, a fost condamnat la doi ani de inchisoare (din care sase luni cu executate) si la 30.000€ amenda penala.

In ceea ce priveste condamnarea societatii Tragex-Gel la 200.000€ a fost mentinuta, ca de-altfel si plata unei despagubiri (de catre cei condamnati) de 5 Mil.€  Stului Francez, constituit parte civila la proces.

COMENTARIUL AUTORULUI

 

Criza ″vacii nebune″ este o criza sanitara la inceput, care debuteaza in primul trimestru al anului 1996, iar ulterior devine o criza socio-economica caracterizata prin prabusirea consumatiei carnii de bovine in anii 1990, cand consumatorii incep sa-si faca griji in privinta transmiterii Encefalopatiei Spongioforme Bovine (ESB) la om prin intermediul carnii (contaminate), o maladie infectioasa degenerativa al sistemului nervos central, mortala, care ar avea la origine utilizarea farinelor animale (carcasa de bovine si cadavre de animale) pentru hranirea bovinelor (in special al vitelor), la sfarsitul anilor 1980.

Aproape 200.000 de vite vor fi contaminate cu ESB (cu simptome asemanatoare cu maladia Creutzfeld-Jacob), care vor cauza moartea a cca 200 de persoane in lume, pana in prezent

In ceea ce priveste transmiterea maladiei la om exista mai multe teorii destul de contradictorii !

Cel putin la inceput, specialistii cred in transmiterea bolii de la animal la om, motiv pentru care, Comisia europeana impune un embargou in privinta exportului de carne de vita din Marea Britanie incepand cu 31 martie 1996, unde se declanseaza epidemia.

Ulterior insa, aceasta pozitie este partial abandonata si embargoul este ridicat de catre aceasi Comisie europeana, in special la insistentele Frantei si Spaniei, contra mentinerii lui soliciate de catre Germania, Austria, respectiv, Benelux si Portugalia.

Un raport de expertiza judiciara va stabili o legatura directa intre alimentatie si moartea a noua persoane decedate intre 1996-2000, datorita maladiei Creutzfeld-Jacob.

Dr. Jean-Louis Thillier, autorul raportului afirma ca el a studiat timp de doi ani alimentatia acestor persoane si ca este ferm convins ca exista posibilitatea transmiterii maladiei omului prin intermediul carnii de vita contaminate.

Conform acestui raport, ar fi puse in evidenta clara si responsabilitatile diverselor servicii sanitare franceze, care nu ar fi luat masurile de securitate necesare, imediat dupa aparitia primului caz de ″vaca nebuna″ in 1991.

In schimb, Profesorul Brugère-Picoux de la Scoala Nationala Vetrina (unul dintre cele mai elitiste scoli de inalte studii franceze in domeniu), il contrazice pe Dr. Thillier si afirma ca ar fi satisfacut daca ar putea consulta CV-ul acestuia, pentru ca nu crede ca l-ar fi intalnit undeva, la vreun congres (national sau international) pe tematica maladiei mai sus mentionate, in care acesta de autodeclara expert !

 

In 1999, cand vastul trafic de tip mafiot al carnii de vita de ″origine belgiana 100%″ (pus la punct de catre Rudy Decock si complicii sai belgieni, respectiv, francezi !) importata din Marea Britanie era inca in plina desfasurare, fara sa fi stiut de acesta mare lucru (fiind la inceputul investigatiilor mele criminale !), am avut sansa (?!) sa ma infiltrez, sub acoperire, ad-hoc, in organizatia lui de raufacatori, prin intermediul unui amic.

Fara sa fi reusit sa dezleg complexul mecanism care functiona in cadrul acestei retele mafiote, am convingerea ferma, ca cel putin, indirect, am contribuit si eu la anihilarea ei prin intermediul sesizarilor si documentelor pe care l-am furnizat justitiei belgiene!

Un vecin din imobilul meu de resedinta de la Paris (cu care intretineam o relatie amicala de cca doi ani), José-Perez Tornel (71 de ani, de origine spaniola din Alicante, Costa Blanca, de profesie sofer de TIR), care la inceputul anului 1999 isi pregatea dosarul de pensionare, stiind ca sunt un ″om de carte″, mi-a solicitat ajutorul, avand in vedere faptul ca el se descurca greu cu scrisul chiar si in limba sa materna, spaniola si aproape deloc in limba sa adoptiva, cea franceza.

Casatorit cu o frantuzoaica in sud-estul Frantei, tatal a trei copii, José divorteaza de sotia la mijlocul anilor 1990 si se muta la Paris.

Se pare ca absentele lui lungi (fiind sofer de cursa lunga !), precum si infidelitatea sotiei sale ar fi fost cauzele principale ale divortului.

Ramas fara o munca stabila si deci un venit sigur, José, este recrutat prin intermediul unor firme de transporturi spaniole (pentru care a lucrat in trecut !) de reteau de traficanti dirijata de catre Rudy Decock, un mafiot care merita tot respectul lui pentru modul inteligent si eficace in care acesta isi gestiona organizatia, precum si pentru beneficiul pe care acesta il obtinea !

Fiind ″curat″ din punct de vedere juridic (fara cazier judiciar !) si un tip mai mult decat reglo (cu un nivel de trai destul de ridicat !), José, in scurt timp devine administratorul si girantul unor societati bidon (evident, numai in documente, din care oricum el nu intelegea nimic !), aflate sub controlul lui Rudy Decock, in schimbul unui ″onorariu″ de cca 2.000€ lunar si alte ″prime″ (o suma importanta fata de ajutorul social de cca 350€ al carui beneficiar era), pentru care el nu trebuie decat sa semneze niste documente, din cand in cand, in timpul ″vizitei sale de lucru″ !

Ironia sortii face ca pensionarea lui, precum si decesul lui Rudy (obez, cu o greutate corporala peste 250 Kg) au loc in acelasi an : 2000.

Rudy moare la spital in timpul unei interventii chirurgicale de reducere a stomacului şi anastomozarea acestuia la o ansă jejunală de tip Bypass gastric (când intestinul subţire nu este tăiat, fiind conectat la stomacul redus în partea sa laterală, metodă folosită pentru tratarea obezităţii severe, mai eficientă decât ligaturarea gastrică), iar José se hotareste sa se pensioneze pentru a se ″retrage la vatra″ la Alicante, in apartamentul sau cu patru camere, cumparat pe numele sorei sale,  in toata regula, cu ″salariul″ anual de administrator (girant de societate), primit de la mafioti, considerand ca urmasii lui Rudy ″sunt niste talhari diletanti, nepriceputi, lipsiti de experienta,  care vor fi repede scosi din circuit″ !

In sfarsit, semianalfabet da, dar prost in niciun caz, José, inca din 1999 si-a dat seama ca se strange surubul si ca in curand justitia va ajunge si la el !

Dar cred ca si mai mult se temea de ″urmasii″ lui Rudy, in special de Drik De Soete si Michel, acei ″leaderi″ diletanti care nu inspirau incredere !

In concluzie, era intr-un impas !

Mort de frica, nu stia cu cine sa se sfatuiasca, nu stia ce sa faca !

Simtea nevoia sa vorbeasca, sa se destainuiasca.

Astfel, in timpul intocmirii dosarului sau de pensie (timp de o luna) am aflat totul despre activitatea frauduloasa in care era implicat.

El nici macar nu banuia gravitatea situatiei, pentru ca ceea ce stia el era foarte departe de realitate !

Avea impresia ca in trafic era implicata carne alterata (de vita, de porc, de oaie, etc.), adica expirata, in ceea ce era putin adevar (dar numai de forma !) pentru ca in fond sa fie vorba de carne contaminata cu ESB, ceea ce era cu totul altceva si mult mai grav.

Atunci, eu am fost cel care l-am sfatuit sa ma introduca in mediul infractional (de mare risc !) a lui Desoete, pentru a-i asigura spatele, retragerea lui in liniste si pace, ceea ce nu a dat de banuit nimanui !

Pe de-o parte, pentru ca el se pensiona si se muta cu domiciliul in Spania, departe de Belgia, iar pe de alta parte, pentru ca si-a adus un ″om de incredere″, ca inlocuitor, un profesor de matematici economice si financiare, ″distrat, care traieste pentru lucrarile lui intr-o lumea ireala″ (descrierea lui José), dar care ″va prelua si va continua (cu succes !) activitatea″ lui infractionala mai mult decat satisfacatoare, inceputa cu cativa ani in urma!

Este Michel care m-a ″luat in primire″ (sa nu spun ″intampinat″ !) la gara feroviara din Bruges, in primavara anului 2000, care ″secundat″ de un bodyguard al lui mi-au examinat cu mare atentie Cardul National de Identitate (francez), precum si cel de profesor, valid inca (la o scoala superioara de inalte studii comerciale), necesare si suficiente pentru preluarea gestiunii in Belgia a unei firme de transport si import-export produse de origine animala si derivatele sale.

Inca de la inceput am stabilit conditiile contractului nostru : fac un serviciu unui prieten, deci nu doresc niciun fel de recompensa, pretind insa sa mi se plateasca deplasarile efectuate in Belgia in ″interes de serviciu″ (de la Paris, dus-intors), ceea ce lor, cel putin la prima vedere, nu le-a trezit nicio suspiciune.

In cursul verii, ne-am intalnit de doua ori (″pentru a ne cunoaste mai bine″ ca viitori parteneri !), inca odata in Belgia, la Namur, iar a doua oara mi-au facut ei o vizita la Paris (″pentru a verifica faptul ca datele de pe CNI-ul meu sunt reale si sunt intr-adevar profesor si nu …politist! ″).

Cu aceste ocazii am discutat despre detaliile contractului, precum si despre activitatile lucrative pe care va desfasura societatea comerciala care urma sa o inregistrez pe numele meu.

Atunci am aflat de la ei (ceea ce ulterior am si verificat !) ca zeci de firme erau falimentate zilnic in Belgia si lichidate din punct de vedere juridic de catre Tribunalele de Comert, iar in majoritatea cazurilor fostilor administratori (giranti) le era interzis ani de zile sa mai infiinteze societati coomerciale.

Din acest motiv, in special traficantii belgieni (implicati in comertul ilicit), cautau cu disperare posesori de paspoarte CE cu diplome in domeniul comercial, pentru crearea de firme pe numele acestora.

Ceea ce m-a frapat cel mai mult in scurta noastra ″colaborare″, era ca transmiterea prin fax ale documentelor mele personale (certificat de nastere, CNI, diploma de studii, Card profesional, chitanta de chirie, de gaz, de lumina, etc.) la adresa unui avocat al lor, care se ocupa de infiintarea si inregistrarea societatilor comerciale al grupului infractional, era suficienta !

Intr-o prima faza (dupa repatriera lui José la Alicante, cu masina mea personala la sfarsitul lunii august si revenirea mea in luna septembrie pentru cursuri) prin octombrie, trebuia sa solicit cumpararea actiunilor firmei ″Belcanto SPRL″, cu sediul sau social la 8210-Zedelgem (Provincia Flandra Occidentala, Regiunea Flamanda), Ruddervoordestraat n°177.

Nu inainte insa, sa scriu o scrisoare Ministrului Justitiei belgian (Monitorul Belgian-Societati Comerciale) la Bruxelles, inregistrata cu referinta : AK/2001/30527, in care solicitam informatii legate de firma  Belcanto.

D-na Nathalie Schmitt, Consilierul Adjunct al Ministrului careia i-am destainut pe scurt planul meu (pentru a-mi asigura acoperirea !), pe 26 martie mi-a si transmis toate informatiile juridice legate de aceasta firma : Reg. Com. : BGA015886 ; Forma Juridica : BVBA in flamanda (Societate Profesionala cu Raspundere Limitata, SRL in Romania) ; Obiect de Activitate : Oprichting in flamanda (institutie) conform referintei de publicare 330/02.04.1999.

Conform documentelor pe care mi-a transmis, nu reiesea ca aceasta institutie are probleme financiare si nici ca ar urma sa fie lichidata juridic !

Mai mult, nu se afla nici pe lista institutiilor suspecte care desfasoara o activitate ilicita (frauduloasa) sau cele care ar fi in vizorului fiscului belgian (pentru evazaiune fiscala).

De aici, imediat am tras concluzia ca ″asociatii″ mei sunt precauti si vor sa faca modificari numai pentru a sterge, pe cat posibil, urmele unui trecut fraudulos, legat de Rudy Decock !

Timp de cateva luni dupa transmiterea documentelor mele personale (prin fax !) avocatului grupului (infractional), nu am mai fost contactat !

Nestiind ce se intampla, am scris din nou D-nei Schmitt, care mi-a facut cunoscut pe 28 august faptul ca nu s-a produs nicio schimbare in ceea ce priveste denumirea, respectiv, forma juridica a societatii, insa obiectul de activitate de trei ori, noul n° al Registrului Comertului schimbandu-se in 00056787 (TVA : 465.720.457), cu obiectul de activitate : Ontslagneming(en) - Benoeming(en) in olandeza (demisie-nominalizare), conform referintei de publicatie 521/13.10.2000, apoi ME.-Jaarrekening (conturi anuale) 31.12.99, GGK 05.06.2000, Ref.BNB : 01525-2628-008, conform referintei de publicatie 0184799/04.06.2001, pentru ca ultimul, in august, sa fie : ME.-Jaarrekening 31.12.2000 GGK 05.06, Ref. BNB : 01535-1893-008, conform referintei de publicatie 0188222/08.09.2001.

Documentul dovedeste faptul ca ″Ciocoii vechi si noi″ ai lui Nicolae Filimon conform legii : ″Ce naște din pisică șoareci mănâncă″, respecta aceleasi principii de precautie cand este vorba de admiterea unori ″straini″ in organizatie !

Intre timp, primesc de la Michel un telefon, prin care imi face cunoscut faptul ca nu mai este necesar sa rascumpar eu, personal, actiunile societatii Belcanto BVBA, ci este suficient sa autorizez in fata unui notar o alta persoana care sa faca acest lucru in numele meu, ceea ce fac cunoscut intr-o scrisoare, din nou Ministerului de Justie belgian, in cursul lunii noiembrie.

Conform indicatiilor lui Michel, aceasta autorizatie trebuia sa o acord lui Koen Galleyn, domiciliat tot in Zedelgem, la adresa Halfuurdreef n° 34, caruia îi permiteam printr-o declartie adresata (tot prin fax !), D-nei Rooryck Martine, sa semneze in numele meu orice document legat de cumpararea sau vanzarea actiunilor societatii Belcanto BVBA !

Ceea ce am si facut pe 15 ianuarie 2002, la ora 09h14.

De atunci nu am primit nicio veste nici de la Michel si nici de la Koen.

Solicitand de la Ministerul Justitiei un nou extras privind societatile existente (si infiintate) in 2002, pentru a verifica daca am devenit sau nu actionar la o societate comerciala (frauduloasa), D-na Nathalie Schmitt mi-a transmis o lista continand cateva sute de pagini cu numele tuturor firmelor existente (anexat la acest articol), iar corespondenta mea cu ea, Politiei federale belgiene, serviciului responsabil cu represiunea fraudelor financiare.

In concluzie, nu stiu ce s-a intamplat cu certitudine, cu actiunile societatii Belcanto BVBA!

Cert este ca ea nu mai exista, cel putin in forma sa de acum zece ani. 

Organizatia, fie a renuntat la serviciile mele brusc, pentru ca am fost ″depistat″ ca ″intrus″ de catre sefii ei, fie ea a fost anihilata de catre Politia belgiana, iar asa cum José banuia, sefii sai diletanti, au fost arestati si incarcerati !

Cu José vorbeam sistematic (cel putin lunar la telefon !) pana in 2010, de cand numarul lui de telefon, valabil timp de un deceniu, nu mai este alocat.

De atunci nu mai stiu nici de el nimic !

Din contra, luna trecuta sesizarea primita din partea D-nei Silvia Burlea (Str. Garii, nr. 4, Sc. B, Etaj 1, AP.1, Suceava), in care ea imi face cunoscut faptul ca prin intermediul unei firme S.C. Assistance and Care for Senior SRL din Zalau (Nr. de inregistrare ORC Salaj:J31/455/2009, Cod Unic de Inregistrare: RO26209001), ea spera sa ajunga sa lucreze ca asistenta medicala in Belgia, m-a facut sa retraiesc evenimentele pectrecute cu un deceniu in urma in cadrul organizatiei mafiote ale lui Rudy Decock si Dirk Desoete legat de traficul de carne de vita de origine britanica contaminata cu ESB, in integrarea careia, sub acoperire, am esuat, din pacate !

Insa, faptul ca firma S.C. Assistance and Care for Senior SRL, retine pe langa documentele de candidatura legalizate (prin intermediul lui Liviu-Dorin Vlaicu (Traducator si Interpret Autorizat-Limba Franceza, Str. Noua, nr 4, bloc N10, etaj 2, ap.7, Zalau, Salaj, Romania; CIF:20290006) si cele originale (Certificat de Nastere, respectiv, Certificat de Casatorie, Diploma de Bac, respectiv, cea de Asistenta medicala), cum este in cazul D-nei Burlea si, pe care nu i le mai restituie, sub pretextul ca ele s-ar fi ratacit undeva, fie in cadrul firmei romanesti, fie in cadrul celei cu care ea colaboreaza (in principu !) : ″Les Maisons de repos″ (Résidence Glycines), Rue Saint Martin, 5060-Tamines, Sambreville, Provincia Namur (Belgia) sau chiar ″pe drumul″ dintre cele doua institutii, ma face sa ma gandesc la posibilitatea ca identitatea ei ar putea fi folosita de catre o retea de raufacatori bine organizata si structurata de tip ″belgische tak″, fie pentru crearea unei societati (comerciale) cu ea in calitate de girant (administrator), fara sa fie la curent, fie ca identitatea ei sa fie ″imprumutata″ (fortat) unei alte persoane angajate, probabil, tot in domeniul medical sau plasarea ei la un varstnic (la recomandarea D-nei Bertrand), ″en privé″, care sa plateasa ″un tribut″ retelei, pe o perioada determinata inca de la inceput, care sa-i aduca acesteia profituri ilicite considerabile.

Din cate am inteles de la D-na Burlea, dansa ar fi facut apel la S.C. Assistance and Care for Senior SRL, o ″furnizoare″ de personal roman in domeniul medical, printre altele si Casei de Odihna ″Les Maisons de repos″ (avand ca responsabila pe D-na Chantal Bertrand) din Tamines (cu 21 de paturi pentru odihna destinate persoanelor valide, sanatoase si 40 de paturi pentru cele suferind de Alzheimer, Parkinson, dementa sau invaliditate, in camere de 16m2 simple cu 27,27€/zi si duble de 22m2 cu 22,50€/zi), pentru a putea lucra in Belgia in calitate de asistenta medicala. In plus, s-ar parea ca D-na Burlea nu ar fi singura in aceasta situatie!

N-ar fi exclus ca filiera de plasare al personalului roman prin intermediul firmei S.C. Assistance and Care for Senior SRL in Belgia sa aiba loc cu respectarea urmatorului ″regulament″: cei care se adreseaza firmei sa fie orientati catre traducatorul autorizat Liviu-Dorin Vlaicu (care in felul acesta isi asigura clientela si eventual le poate acorda si cursuri pentru perfectionarea sau invatarea limbii franceze), pentru traducerea si legalizarea documentelor de stare civila (Certificat de nastere, de Casatorie, CNI), respectiv, al celor de studii (Diploma de Bac, de Scoala profesionala sau postliceala, de LMD, etc.) dupa care candidatii sa revina la S.C. Assistance pentru depunerea candidaturilor cu documentele atat in original cat si in copie legalizata (care sa ramana la firma !), sub pretextul ca ele trebuie validate undeva in Belgia (Ministerul Muncii, al Sanatatii, al Educatiei, etc.), dupa care originalele urmeaza a fi restituite candidatilor, indiferent daca ei sunt sau nu acceptati in acele activitati lucrative pentru care au optat!

Cum intotdeauna documentele se mai ″ratacesc″ din cand in cand si la case mai mari, n-ar fi exclus nici faptul ca originalele sa-i fie restituite candidatului sau nu, in functie de insistentele si posibilitatile ″de atac″ ale acestuia!

In sfarsit, aceste documente, asa cum am mentionat mai sus, ar putea fi utilizate in cadrul unei retele de trafic de documente, in scopuri infractionale, de tip belgische tak, daca societatile S.C. Assistance (Zalau) sau La Maison de repos (Tamines) sunt asociate cu asa ceva!

De-altfel, cum D-na Bertrand dirijeaza o Casa de Odihna, este in contact direct cu tot felul de persoane (in special cu cele de varsta a treia !), care pot fi mai mult sau mai putin dubioase si carora le poate furniza contra unei sume de bani (sub forma de comision !) un asistent (infirmier) medical roman, ″en privé″, din care o parte sa revina si societatii S.C. Assistance din Zalau !

Desigur, nu sunt inca in posesia tuturor documentelor din acest dosar, insa urmeaza sa le am in curand, atat din partea reclamantei  Silvia Burlea (in sesizarea careia, nu ascund faptul, ca exista si unele notiuni confuze !), cat si din partea autoritatilor belgiene, privind activitatea D-nei Chantal Bertrand, dupa care ma voi pronunta ″mult mai clar″ intr-un articol publicat dar si intr-o scrisoare deschisa Protectiei Consumatorului din Zalau, precum si autoritatilor de control al Statului Roman, responsabile cu represiunea activitatilor frauduloase !  

Cu alte cuvinte, in concluzie, daca iregularitatile exista si persista in cadrul activitatii societatii S.C. Assistance, trebui sesizate organele abilitate de control ale statului (Protectia Consumatorului, Politia Economica, Serviciul Fiscal, etc.) pentru verificarea minutioasa a activitatilor desfasurate, in primul rand de catre aceasta societate comerciala in Romania, dar pe de alta parte, in paralel si cele desfasurate de catre Le Maison de repos, in Belgia, de catre organele competente de control in aceasta tara !

In orice caz, este de neconceput ca o societate comerciala ″sa sechestreze″ (direct sau indirect !), sub un pretext sau altul, timp de ani de zile documentele originale de stare civila, respectiv de studii, ale unei persoane care a facut un act de candidatura prin intermediul ei pentru a presta o activitate lucrativa in strainatate ! Cu atat mai mult cu cat, din informatiile pe care le am de la Ministerul Sanatatii belgiene, reiese ca diploma de studii a D-nei Silvia Burlea a fost validata inca de anul trecut, iar ea nu se mai afla in arhiva acesteti institutii publice, fiind restituita institutiei de intermediere S.C. Assistance and Care for Senior SRL !

Iata si alte elemente ″neclare″, care dau de banuit in acest dosar si care converg ″in sens tare″ (norma !) catre ideea ca pe undeva, ″departe de lumea dezlantuita″ ar exista un gen de belgische tak : pe de-o parte, desi S.C. Assistance stia ca D-na Silvia Burlea nu mai este la ″varsta inocentei″ si oarecum este necunoscatoare a limbii lui Voltaire, totusi i-a propus cursuri de limba franceza, ca si cum ar dori (cu adevarat !) sa o ″trimita la munca″ in Begia,  iar pe de alta parte, de cand ea a inceput sa insiste si sa ameninte firma, acesta i-a facut cunoscut faptul (si nu inainte !), prin intermediul unei scrisori recomandate, ca ea îi datoreaza suma de 1.600 Ron, contravaloarea a 30 de ore de curs, pe care ea le-ar fi efectuat (pe banii firmei !), la Vatra Dornei !

Intre timp, cum valabilitatea CI a expirat, D-nei Burlea i-a fost solicitata si o copie ale noii sale carti de identitate !

In concluzie, in acest dosar nu cunoastem inca vinovatii, dar in curand, îi vom descoperi cu siguranta! Poate S.C. Assistance nu are nicio vina si nu are nicio legatura cu niciun ″belgian connexion″ care sa merite atentia noastra!

Din contra, poate fi D-na Chantal Bertrand care ″face jocurile″! Si nu numai ale S.C. Assistance dar si ale altora ca au intrat in ″hora″ !

In incheiere ne-am putea pune si alte intrebari, intrebari grave, la care am putea ezita sa raspundem ! Cum ar fi, de exemplu : care sunt criteriile dupa care sunt selectionate aceste asistente (infirmiere) medicale si ce fel de atributiuni ″precise″ au ele in activitatile lor lucrative, mai ales daca sunt ″insarcinate″ (legal sau nu !) cu ingrijirea unor persoane, mai mult sau mai putin varstnice, ″en privé″ ?!

NOTA

 

In primavara anului 2005, un incident cu bagajul meu de cala pe un zbor regulat al aviatiei civile Air France-KLM (despre care am scris in repetate randuri : http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article...; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article...)  pe ruta Paris-Bucuresti a contribuit la anihilarea unei retele de escroci in care erau implicati lucratori al serviciului de deteriorare ale bagajelor din Romania si Franta.

Astfel, pasagerul zborului Air France (rezident in Franta), care pe Aeroportul International Otopeni descoperea bagajul sau deteriorat, dupa constatarea efectuata de catre personalul de la sol, urma sa contacteze la intoarcerea in Franta, serviciul de daune, la o adresa de cutie postala din regiunea pariziana, unde trebuia sa expedieze toate documentele de la constatare (Procesul verbal al agentului, biletul, tichetul de imbarcare, tichetul de bagaj) in original.

Dupa o luna, doua, de asteptare clientul ″slab de inger″ a renuntat la despagubire, care in majoritatea cazurilor era, statistic vorbind, intre 50-70€ !

Cel incapatanat insa, contacta o agentie Air France care lui îi furniza un numar de telefon ″dotat″ cu un robot, care cand era format numarul corespunzator bagajelor deteriorate, mentiona cu o oarecare batjocura : ″numar indisponibil momentan″ !

In felul acesta si cel incapatanat era indepartat de despagubire !

Dificultatea era si mai mare pentru cei care locuiau in provincie, care intr-o mare majoritate de cazuri, renuntau si ramaneau pagubiti.

In schimb, in contul sumelor de despagubiri, lucratorii serviciului de daune isi intocmeau documente false si incasau banii !

Daca ne gandim ca pe ADP (Aeroports de Paris : Charles de Gaulle 1, 2, 3, Orly Sud, Orly Vest, Beauvais, si inca alte 10 aerogari ale regiunii pariziene) tranziteaza peste 90 de milioane de pasageri si alte cateva zeci de milioane pe restul aeroporturilor mari din provincie : Nisa-Coasta de Azur, Lyon-Saint Exupéry, Marsilia-Marignane, etc.), ne putem face o idee despre beneficiul facut de catre serviciul de daune care lucra in ″stransa colaborare″ cu cel de constatari din aeroporturi.

In urma unei sesizari efectuate la Consulatul Francez am fost rambursat cu 70€ cash (de Biroul Air France din Bucuresti, Strada Batistei), iar la revenirea mea, acasa, la Paris, am mai fost ″intampinat″ cu inca un cec de 100€ in cutia postala !

Adica, un total de 170€ cat am declarat ca valora bagajul meu (o valiza, format mare de Samsonite) in procesul verbal de constatare la Aeroport!

Insa, pe atunci eram deja atasat al grupului de presa la Paris, al Politiei Capitalei, ceea ce lor le-am si facut cunoscut in sesizarea mea.

Si ca sa o ″confirm″, am si publicat un articol legat de aceasta escrocherie (la putin timp dupa eveniment !), chiar daca am fost despagubit, dupa intoarcerea mea in Romania, expediata intr-o scrisoare (cu traducerea articolului atasat), cu confirmare de primire, Directorului General al  Companiei Air France !

Ceea ce a avut ca rezultat o ancheta administrativa interna efectuata in cadrul Companiei, in urma careia s-a desfintat serviciul de daune (despagubiri) pentru francezi (rezidentii permanenti in Franta), si a fost semnat un acord cu un magazin la Paris (de Marochinerie, Bagaje de calatorie, de reparatii al bagajelor deteriorate, etc., din strada d’Aboukir, Métro Bonne Nouvelle), unde in urma constatarii efectuate in aeroporturi, bagajele sunt fie reparate, fie inlocuite, insa sub nicio forma, pagubitul nu este rambursat (despagubit) !

Pentru rezidentii in alta tara, formalitatile au ramas aceleasi si raman destul de anevoioase !

Vorba lui Camus, o munca de Sisif !

A se vedea si articolul  de ″refeferinta″, al autorului : ″Afecerea Curelariu″ : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...

 

ANEXA

Lista societatilor comerciale inregistrate in 2002 la Camera de Comert si Industria a Belgiei

_____________________________________________________

[1] Encefalopatia Spongiformă Bovină (Bovine Spongiform Encephalopathy-ESB, un tip al Encefalopatiei Spongiforme Transmisibile-EST), avand o lungă perioadă de incubație (de ordinul anilor sau chiar si un deceniu!), afectând de obicei bovinele adulte cu vârsta cuprinsa între patru-cinci ani, toate rasele fiind la fel de sensibile (cunoscută si ca boala vacii nebune), este o boală mortală, cu acțiune neurodegenerativă la bovine, care provoacă o degenerare spongioasă în interiorul creierului și măduvei spinării și provocând ochi roșii. În Marea Britanie, țara cea mai grav afectată, aproape  200.000 de bovine au fost infectate și peste 4,5 milioane sacrificate în timpul programului de eradicare. S-a crezut (si se crede inca !) fara, sa fi fost dovedit stiintific, că boala poate fi transmisă si de catre oameni care consumă creierul sau măduva spinării ale carcaselor infectate ale bovinelor. La om boala este cunoscută ca o (noua) variantă a bolii Creutzfeldt-Jakob. Aproape o jumatate de million de animale infectate cu ESB au intrat în lanțul alimentar uman înainte de introducerea în 1989 ale controalelor cu grad ridicat de risc al organelor. O anchetă britanică a ESB a ajuns la concluzia că epidemia a fost cauzată de bovine (care sunt în mod normal erbivore !) datorita, alimentarii lor cu resturile altor vite (farine animale), sub formă de carne și oase (CSO, faina de oase), care ar fi provocat răspândirea agentului infectios (considerat a fi un tip de proteina numit prion, cauzând deteriorări ale creierului), viabil pana la temperaturi ridicate. Originea bolii în sine rămâne necunoscută. Un alt factor de contribuție a fost hrănirea vițeilor aflați la o vârstă foarte fragedă cu suplimente proteice infectate. Actualmente, nu exista (inca !) niciun tratament curativ contra acestei maladii !

 

 [2] Boala Creutzfeldt-Jacob (BCJ) este o afecțiune pironica, cea mai întâlnită în Europa, care se poate transmite de la om la om. Persoanele cele mai expuse erau cele care practicau canibalismul sau foloseau pentru vindecare țesuturi de la cadavre umane (glanda epifiză de exemplu). Printre simptomele ei mentionam : tulburări ale somnului ; tulburări de alimentație; scăderea concentrării, pierderea memoriei; modificări ale comportamentului ; pierderea vederii ; rigiditate și spasme musculare, crize convulsive; incapacitatea de a mânca, de a se îmbrăca, de a folosi toaleta singur, urmată de deces. Printre cauzele acestei maladii putem mentiona : 10% ar fi ereditare ; contaminari in timpul unor operatii datorita materialului nesteril, (contaminat) utilizat sau in timpul unor gerfe cerebrale prelevate de la cadavre bolnave, insa in majoritatea cazurilor, cauzele raman necunoscute si fara caracter epidemic. Forma umana a ESB, seamana cu BCJ, insa se distinge prin cateva diferente clinice si anatomice : afecteaza pacienti mai tineri (varsta medie 29 de ani, contra 65 pentru un bolnav clasic) si are o evolutie, relativ, mai lunga (in medie 14 luni in loc de 4,5 luni in cazul clasic), primele simptome fiind tulburarile neuropsihiatrice, cate odata urmate de depresie brutala sau de anxietate, pierderea memoriei, sensul orientarii, bolnavul fiind obosit avand deseori dureri mari in intensitate, care putand fi transmisa omului daca el consuma carne sau tesuturi contaminate. Dupa ingurgitarea prionului, acesta penetreaza in formatiunile limfatice ale intestinelor, in special in Placile Peyer (agregate in numar de 5-200 folicule limfoide (compuse cu precadere din limfocitele B si T), situate la intervale regulate in partea terminala al ileonului-a treia parte, partea finala al intestinului subtire dintre stomac si colon, masurand ccca 4,5 m la om, dupa care el progreseaza in nervi, aproximativ 1mm/zi, pentru ca in final sa atinga maduva spinarii si apoi creierul, in care provoaca leziuni importante, caracteristice. In 2009, cca 214 persoane ar fi fost contaminate, care ulterior au si decedat (168 in Marea Britanie, 23 in Franta, 5 in Spania, 4 in Irlanda, 3 in SUA si Olanda, 2 in Portugalia si cate unu  in Italia, Canada, Japonia, respective, Arabia Saudita).

Vizualizări: 158

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor