Îţi jucai fustele colorate, creţe,
Şi ochi-ţi mari, negri, de mărgean...
Ca două guri de iad -
m-au vrăjit!
Şi pulpele-ţi albe fremătau...
şi mă chemau,
m-ademeneau...
şi-n sufletu-mi slab,
picura - ca o taină -
Păcatul.

O, dragoste de rai!
O, noapte de iad!
Spre zori...
când umbre mai vegheau -
la ferestre,
s-a'ntors acasă
Ţiganul -
aşa... fără de veste?!

Ţiganco!
Diabolică vrăjitoare!
Şi doar...
mi-ai şoptit la ureche:
"sunt singură...
până'n viaţa viitoare!"
......................
Joacă-ţi fustele colorate,
răcoreşte-mi fruntea
de sângele fierbinte
şi rănile adânci...

Ţigan ticălos!
C-un briceag de os...
ai curmat - visu-mi -
în chip sângeros.

Două "guri de iad" -
m-au sorbit...
şi ochilor mari, de mărgean...
- amar tribut -
le-am plătit.
Ţiganco!
Vrăjitoareo!
Te-aştept... pe celălalt liman.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor