oarecum ruşinată

încet

meticulos

aMorate şi-a strâns cortul

din curtea mea

şi l-a aruncat la ghenă

 

am sperat că vizita ei

s-a sfârşit aici

că îmi va face bezele

la poartă

dar ea

sfioasă

subţire ca un fum

s-a invitat în casă

cerându-şi scuze

 pentru deranj

 

umilă

mai întâi s-a aşezat

pe scaunul de la uşă

frământându-şi mâinile

precum o copilă sfioasă

mai apoi

piano

s-a ridicat

s-a plimbat rătăcită

pe hol

prin sufragerie

 

ca o frunză în vânt

legănată

s-a întins pe pat

lângă mama

moţăie împreună cu ea

visează luceferi

 

uneori o mângîie

pe frunte

îi şterge obrazul

puţin câte puţin

ochii îi stinge

şi o aşteaptă...

 

uneori şoaptele ei

se amestecă

se împletesc haotic

cu lacrimile mele vii

devin urlet

 

aMorate surâde trist

în somn mă roagă

să nu o urăsc

va pleca în curând

îmi spune

cu mama de mână

ACASĂ

 

în urma lor

Dumnezeu va cânta

cu o chitară

 despre noi începuturi

 

 

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de paparuz adrian pe Martie 6, 2017 la 5:58pm

multumesc

Comentariu publicat de Fedeleș Mircea pe Martie 6, 2017 la 5:53pm
Cu poezia aceasta m-ați atins puternic. Tare as fi vrut sa fie astfel dar, din păcate, Amorate a venit acum doua - trei decenii așa cum vine ea cel mai des, îmbrăcată in frica teribila.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor