Timp alb se apropie.
Dulcele timp al promisiunilor.
O poartă alcătuită atât de nefiresc
din două coloane înalte,
atât de înalte încât nu le poţi cuprinde
cu privirea ta de muritor.
Şi uşor, cu timiditate păşeşti
printre cele două coloane.
O purificare urmată de o linişte
ce te învăluie.
Şi păşeşti mai departe pe un drum nou.
Ai senzaţia că păşeşti pe pulberi de stele,
Că în jurul tău ninge din cer,
deşi eşti înconjurat de cer.
E o minune că exişti.
Nu ştii cum se-ntâmplă aceasta.
Sigur nu este vis ?
Şi poarta rămâne în urma ta,
două coloane ce nu se sfârşesc niciodată.
Iar tu îţi urmezi drumul de dincolo de ea…

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor