PRECIPITAREA TIMPULUI LA EUGEN EVU

 

„ A TREIA CARTE A ÎNTÂLNIRILOR „ semnată de poetul şi omul Eugen Evu a apărut în seria „ CORVINA „ – 2009 şi este definită de autor ca o „ evumedie încă … umană … „  Lansată de autor în format masiv şi expresiv, cartea curge din cărţile anterioare privitoare la întâlnirile necesare ale artistului cu prietenii care îl strigă prin operele lor sau prin faptele care luminează zilele acestea comprimate şi dilatate de ură … Este a treia rundă de întâlniri spirituale în care se păstrează umanul ca rezistent la timp …  Sunt din nou prezenţi prietenii culturii într-o vreme a imposturii, sunt prieteni din România, din Italia, din Germania sau U.S.A., din Franţa şi cei din  inima poetului. Modul de alcătuire a cărţii este aceea de poem epic trecut prin eseu, fragmente care se leagă prin idee şi gând, imagini şi scrisori de suflet, o operă în mişcare, dinamică, pregătită să ia locul gânguritului politic şi a marilor antologii ale analfabeţilor cu diplome universitare.

Eugen Evu îşi asumă astfel valorile pe care le recunoaşte ca făcând parte din planeta sa şi din visul său atins de curcubeu.( vezi recent apăruta la Hesti, „ Vânătoarea de curcubeie”.

Împotriva crizei necesare la politicieni, autorul propune energia cuvântului trăit şi sensurile venind din esenţa lumilor posibile, refuzând delirul suprafeţelor sau cultura de conservă. Trăim adică efectul Babilon şi ne atingem de legende, obligaţi să ne trezim într-o altă lume mai bună dacă vrem să trăim.

Eugen Evu apelează la argumentele lui Serghei Esenin: „ A fi poet înseamnă să nu înşeli / Ci nemilos rănindu-te pe tine / Să speli cu sânge negre îndoieli /Şi să dezmierzi simţirile străine. /  Dar este şi un răspuns al lui Andrei Pleşu:  „ Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. „ . Între aceste repere mai mult morale, dar ale unei morale practice, legitimându-se prin cuvântul scris şi trăit, parcurgem aventura cunoaşterii şi a locuirii timpului propusă de Eugen Evu şi zisă în apartamentul său obişnuit din Hunedoara unde se petrec lucruri neobişnuite.

Există în carte mai multe dimensiuni: frumuseţea sufletului, valoarea umană, existenţa care se menţine tragică, întâlniri la Hunedoara şi în Ţara Haţegului ca ieşire din megapolis, castelul care aşteaptă un semn de înviere prin muzica locului şi a grupului Canon.

Dimensiunile continuă în justificări, în regrete sau regăsiri, existenţa poetul se motivează prin creaţie, iar omul bun va deschide poarta celui însetat de cântec profund.

Meditaţiile zilnice ale poetului sunt frânte de alegerile parlamentare sau de zvonurile care bântuie lumea şi românul planetar. Din fericire există şi un seismograf care arată mărimea cutremurului ce bântuie minţile, există şi speranţa că până la urmă mediul economic va resoarbe tensiunile care duc la criză. Evident că pentru poet dimensiunea crizei este una morală, el se arcuieşte peste timp şi ne propune dosarul său de scriitor făcut de securitatea dictaturii lui Ceauşescu, cu semne şi lacrimi, cu scrieri tainice şi frică.  De remarcat în această carte întâlnirile lui Eugen Evu cu femeia care scrie şi care este scrisă, e un semn de echilibru în starea poetului, un semn că doreşte să resoarbă energiile diverse şi că fiinţa umană este multa mai complexă, iar maturitatea presupune şi cerere salvarea unului prin doi  …

Sunt femei- scriitoare, care  corespondează  cu autorul ani în şir, sau femei despre care scrie, e o relaţie delicată şi fecundă în aceste întâlniri speciale, poetul doreşte să recupereze o dimensiune a tinereţii pierdute şi să deseneze cumva destinul uman în lumina creaţiei divine, omul înseamnă două părţi care se alungă şi se atrag în lume pentru a forma întregul. E dorul după veşnicie în culorile delicate ale femeii care se mulează pe anotimpurile cuvântului.     

Dar realitatea e presantă, Eugen Evu nu ezită să ne propună şi portrete de politicieni, necesitatea consumismului o impune cumva invers decât necesitatea socialistă, ei sunt acolo şi fac parte din rondul de zi şi de noapte pictat cândva de Rembrandt …

Brusc în tema întâlnirilor apare nimicul, nimicul acela necesar: murim moartea

Dar nonvaloarea este biruită de valorile familiei şi ale prieteniei născute din dorul de a depăşi limitele veacului, copiii sunt acolo, portretul de familie este complet, poezia are memoria ei de poezie care iartă cuvintele nerostite, natura sprijină zilele de pe urmă să nu se prăbuşească, iar opera lui Eugen Evu se luptă cu metafora metaforei, răspunde la întrebări şi pune întrebări la care nu se poate răspunde … Opera contemporană are ceva din misterul scrierii presumeriene, iar tăbliţele de la Tărtăria sunt mărturie a faptului că omul scrie pentru a se incrusta în piatra timpului, pentru a rămâne în ciuda trecerii …

Interesante sunt în această carte bulevardele spirituale construite pe inima oamenilor, trec pe intersecţia marilor opere literare şi ale culturii, scrisul rezistă prin memoria devenitoare, nu au regulile obişnuite, pulsează în Europa şi oriunde pot să şerpuiască ...

Mereu autorul face invitaţii la Castelul Cărţii, e castelul său, ca boier de viţă veche, bogat prin operele sale scrise, şi totuşi, castelul e tot mai încăpător cu fiecare persoană care acceptă întâlnirea în acest spaţiu spiritual în care domină cu autoritate cuvântul …

Felul de a fi şi a lupta zilnic al poetului este relaxat şi dârz în acelaşi timp: luptăm cu creierele de mămăligă, iar noua generaţie literară se exprimă fecund şi vibrează, e flămândă să ia locul celei care pleacă, e un avânt care striveşte ….

Titlurile eseurilor sau ale poemelor alese şi întâlnite de Eugen Evu sunt semnificative: pulberea androgină, magnet, psalm, tristeţe, oaspete de o seară albastră, nesingur printre poeţi, marele sine, limba întunericului, dreptatea cu capul spart, rândunica, cavaler rătăcitor, sinea poetică, balada lui ermizeu, poeseu … Toate le-am scris obişnuit, fără alte semene pentru că vin din cartea aceasta, ele fac parte din programul literar şi de viaţă a acestui autor care se depăşeşte pe sine când se regăseşte în alţii datorită întâlnirilor care au loc în spaţiul virtual …

Nu dau numele celor care s-au intersectat cu Eugen Evu venind spre el,  înjurându-l, încercând să-l distrugă sau să-l laude, dar la clipe de revelaţie adevărată el vede în toate aceste întâlniri modalitatea de a ieşi din sine în opera sa şi în marea operă a lumii, scrisă de Mâna Divină … Citind cartea cel interesat va descoperi oameni despre care a bănuit că există şi care devin certitudine în volum.

Poate că se vor găsi unii care să nege felul acesta de a face cărţi sau de a lansa valori de orice fel, există şi alte sisteme culturale care ar putea să nege alegerile autorului, el poate fi criticat până la un punct, e vulnerabil imediat prin originalitate, dar cartea e scrisă şi vine spre cititor cu argumente şi cu probe, crima de a scrie e una perfectă …

La începutul cărţii Eugen Evu caligrafiază, argumentând cartea: „ În partea noastră de lume, în conştiinţa fiecăruia, au loc deja schimbări, are loc o precipitare a timpului, toate corelate la ceea ce se petrece cu Mama Natură, trăim o perpetuă geneză în care suntem colaboratori cu Divinitatea Absolută. „

 

 

Constantin Stancu   

 

Notă: în carte apar, printre alţii, la castelul din acest evliterar: Teresia Bolchiş Tătaru, Angelo Manitta, Ada Ionescu, Elena Daniela Sgondea, Carlos Chacon Zaldivar, Adrian Botez, Rudi Igna, Paul Aretzu, Ioan Evu, George Vulturescu, Ilie Chelaru, Maria Teresa Liuzzo, Valeria Manta Tăicuţu, Ion Urdă, Andrei Zanca, Victor Sterom, Ion Scorobete, Silviu Guga, Nicolae Crepcia, Alda Fortini, Gligor Hada, Micea Moloţ, Cornel Nistea, Mariana Zavati Gardner, Lucian Hetco, Florin Scurtu, Dan Pichiu, Maria Diana Popescu, Mihaela Mirou, Angela Felicia Botez, Ştefan Nemecsek, Mahmoud Djamal,Florentin Smarandache, Mirela Roznoveanu, Călin Hera, Victor Isac, Magda Grigorie, Silvia Beldiman, Gabriel Petric, Oct. V. Amzulşescu, Enza Conti,  Giuseppe Manita, Ion Popescu Bradiceni, Erika Erdoş, Ioan N. Roşca, Iuliu Winkler, Leonardo Saraceni, Paulina Popa, Antonia Iliescu, Ladislau  Daradici, Giovanni Formaggio, Magdalena C. Schlesak, Constantin Stancu …iar lista poate continua, cu voia autorului şi a … tuturor celor cu care autorul întreţine de ani de zile empatia pe care într-o carte a sa cu Magdalena Constantiescu o numea „ Emaptia divina”...

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor