el avea două urechi stângi şi un singur lob
din care făcea vruum vruum
auzise că aşa se face pentru
mai multă siguranţă & respect de sine
avea o singură scăriţă şi un ciocanel crăpat
în debaraua pe care îşi tot promitea s-o dea jos
de unde scule ca tot omu’ un timpan
bleg şi ăla pentru a nu se spune
diverse vezi doamne
un câine chior care fusese desigur triped
acum mai mişca dintr-o labă se gândea el că
măcar pe-aia o are
domnul t1 nici atât
spunea tare şi ecoul
de fiecare dată ecoul
îi bătea la uşă
ca un vecin oarecare
deschidea ziarul întotdeauna acelaşi din
01.01 anul nu mai contează
pentru că el ştia el chiar ştia că înţelegerea e dincolo
de literele şi de cifrele acelea haotice
domnul t1e în t2
domnul t1 e în fiecare dincolo
spunea fără chef
deşi ar fi trebuit să fie mândru de asta
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria