Din vârf de măr ionatan

satul stă întins la picioare

de parc-ar cere îndurare

pentru mine

nu bag de seamă

muşc din fruct cu nesaţ

apoi

îmi mişc mâinile spre cer

în ritm de toacă

încerc să o prind de mână

pe Eva care aleargă pe cer

cu degetele apăsate pe urechi

să fie surdă la cântecul lemnului

se uită galeş la mărul din mâna mea

îmi face din ochi

ochi negru de prea mult praf

mă-nec cu aşchia de măr

satul dispare

copacul e undeva în altă lume

singur

pe timpul când se bate toaca

Eva râde, îmi întinde mâna

râsul ei îmi aminteşte

cum niciodată nu m-am înecat

cu bobul de strugure

cât de mult

îmi plăcea să alerg prin viţa-de-vie

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Raluca Pavel pe Mai 19, 2011 la 7:01pm

Mulţumesc mult pentru gânduri şi aprecieri!

 

Vă mai aştept pe aici,

 

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Mai 19, 2011 la 6:49pm
pe timpul când se bate toaca... Eva ma ajuta sa musc din ... fructul(marul) oprit
Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Mai 14, 2011 la 8:00am

Eva râde, îmi întinde mâna

râsul ei îmi aminteşte

cum niciodată nu m-am înecat

cu bobul de strugure


cât de mult

îmi plăcea să alerg prin viţa-de-vie

 

 frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor