Am devenit în ultimul timp
atât de tăcuți,
încât cuvintele
își crează propriul trup.
Și cad bolovănoase
spre luna ce stă să răsară,
deranjând depărtările
din ce în ce mai albastre.

Și, iată, ne târâm
pe sub timp
fără să știm măcar,
când va veni timpul.
Suntem doar niște subiecte,
care au uitat de mult verbul
în abstracta lor existență.

Și te mai strig,uneori,
cum umbra
dinspre lumină se lungește,
răsărindu-se odată cu soarele.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor