Mor şi cai şi cavalerii
Înghiţiţi de nopţi şi toamne
Domnilor, tinere doamne
Trec prin noi ca rinocerii

Rochii moi de crinolină
Şi saloane cu clavir
Doru-n inimi când suspină
Decât noi, mai abitir

Frezii tandre se usucă
Plânsul nu ne mai ascunde
În privighetori de ducă
Din lăcaşul vieţii scunde

Trece timpul. Vine schimbul
Nu mai e de mult o glumă
Domnilor, păleşte nimbul
Diferenţa e o sumă

Şi cu care datorie
Mori în fecare zi
Totul e oratorie
Până când nu va mai fi

Mor vocalele în noi
Şi n-ai ce să pui în loc
Nu mai cresc altele noi
Nici mai bune, nici deloc

Ne-a păscut seceta care
Ne-a iubit de mici şi dacă
Plânge vântu-n fiecare
Toamnă, cu ciochini de bacă

Fiindc-am râs şi-am plâns utópii
Peste care n-am putut,
Doamnelor ca nişte dropii,
Prinţul nu ne-a cunoscut

Doar un zâmbet de avere
Ca să urci un dulap sus
Şi să treci când ţi s-o cere
Dintr-o lipsă, într-un lapsús

Pentru câtă amăgire,
Să nu cauţi vinovaţii,
Ne-am pierdut de moştenire
Şi nu mai vin cruciaţii

Şi nu mai vin cavalerii
Înghiţiţi de ploi şi toamne
Domnilor, tinere doamne
Tec prin noi ca rinocerii!

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor