- N-am fost regina nimănui, egală tuturora,

În palme sufletul ţi-am pus, pe tâmple aurora

Şi te-am visat atâtea vieţi că nu mă pot decide

În care te-am pierdut sau cum de m-au putut închide

 

Între coperţi de catifea, într-un album cu gânduri

Pe care sigur ţi-oi fi scris, de-atunci, aceste rânduri

De teamă c-o să pleci grăbit, mai răsfoieşte-mi moartea,

Fă un scenariu pentru noi... Când voi deschide cartea

 

Să pot ghici că mâna ta a zăbovit o oră

Pe pagina aceasta gri s-o faci multicoloră...

În viaţa care va urma ne-om întâlni sub slove,

Pe cer vor scrie despre noi tăcute supernove.

 

- Ai fost regina mea mereu, un anotimp fierbinte

Prin care am pășit desculț, nevoia de cuvinte

Şi disperarea m-au făcut să nu-nțeleg misterul

Ce-a contopit într-un poem pământu-arid și cerul.

 

Ca într-un cântec, amândoi am împletit refrenul

Doar un condei am mânuit să desenăm catrenul,

Cu dalta gândului am scris pe bolta lumii rune

Și-am colorat în verde crud albastrele lagune,

 

Ne-am fost destin și ne-am urmat redefinind un spațiu

Pierdut pe antice cărări, în vremea lui Horațiu,

Acestor nopți, când pături reci de nori ascund portalul,

Le treci, ca umbra, pragul nins, te-ascunde numai voalul.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor