De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,

Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,

Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală

Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.

Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine

Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,

Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu picătura

Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura

Că nu faceți mai mult, să dați, să spună că tot ei vă dau…

Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.

Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău

Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,

Dar că n-aveți mâinile fine, să scrieți cărți nicicând, nescrise,

Rămâneți să spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,

Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse…

Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse

În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,

În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie

Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,

Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul…

Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat…

Să știi Ioane, tu Mărie… Ei-s ”prezumat nevinovat!”?!?

02.11.2015

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor